FOTO: Dreamstime/Igor Dutina
Dezbaterea și votul de miercurea trecută din Parlamentul European privind folosirea termenilor precum hamburger, bacon sau cârnați doar pentru produsele de origine animală nu sunt doar o chestiune lingvistică, ci una profund simbolică, economică și ideologică.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Pe de o parte, industria cărnii cere protecție pentru denumirile considerate „tradiționale”, argumentând că acestea fac parte din patrimoniul culinar european și că folosirea lor pentru produse vegetale ar putea induce în eroare consumatorul. Este o poziție care încearcă să conserve o identitate culturală, dar și un model economic puternic, aflat sub presiunea schimbărilor de consum, scrie EFE Agro.
Pe de altă parte, industria alimentelor vegetale susține că limbajul nu aparține exclusiv unui singur sector și că termenii „hamburger vegetal” sau „cârnați de tofu” nu induc confuzie, ci descriu clar o formă, o textură și un rol culinar, nu o origine animală. Când un consumator alege un „burger vegetal”, o face tocmai pentru că știe că nu este carne.
În realitate, miezul problemei pare a fi nu zona lingvistică, ci frica de schimbare. Creșterea interesului pentru diete sustenabile, reducerea consumului de carne și preocuparea pentru domeniu obligă industria tradițională să se reinventeze. Iar pentru unii, controlul asupra cuvintelor devine un mod de a controla și piața.
Mulți susțin că interzicerea termenilor tradiționali în cazul produselor vegetale este o măsură anacronică. Cuvintele evoluează odată cu societatea. Așa cum astăzi putem vorbi despre „lapte de soia” sau „unt de arahide” fără a confunda originea lor, tot așa putem înțelege perfect ce este un „burger vegetal”.
Care este impactul acestei decizii asupra industriei produselor vegetale
Industria produselor vegetale care înlocuiesc carnea pare cea mai afectată de această hotărâre.
Prima problemă este dificultatea de marketing și comunicare cu care se confruntă. Producătorii de „burgeri vegetali” sau „cârnați de tofu” ar fi obligați să renunțe la termeni ușor de recunoscut de către public.
Ar trebui să folosească denumiri noi, mai tehnice sau mai puțin atractive, de tipul: „discuri vegetale prăjite” în loc de „burger vegetal” sau „rulouri de proteine vegetale” în loc de „cârnați vegetali”.
Acest lucru ar putea îngreuna comunicarea cu consumatorii și ar reduce atractivitatea produselor, mai ales pentru consumatorii aflați la începutul tranziției alimentare.
Costuri de rebranding ar putea fi importante. Companiile ar trebui să modifice ambalaje, etichete, reclame și campanii, ceea ce ar însemna costuri suplimentare considerabile, mai ales pentru întreprinderile mici și startup-urile din domeniul plant-based.
Producătorii s-ar putea confrunta cu încetinirea creșterii pieței. Piața europeană a produselor vegetale a crescut cu peste 6% anual în ultimii ani.
Limitarea terminologiei ar putea reduce vizibilitatea produselor, ceea ce ar duce la o scădere temporară a vânzărilor. Unele companii ar putea chiar migra spre piețe extraeuropene mai permisive (ex. Marea Britanie, SUA, America Latină).
Efectul psihologic asupra consumatorului nu este nici el de neglijat. Interdicția ar putea transmite ideea falsă că produsele vegetale nu sunt „autentice” sau „valide” ca alternativă la carne.
În loc să protejeze consumatorul de confuzie, măsura ar putea întări prejudecățile și rezistența față de alimentația pe bază de plante.
Care ar fi posibilele consecințe asupra industriei cărnii
La prima vedere aceasta ar beneficia doar de avantaje, dar pe termen lung s-ar putea să nu fie așa.
Primul beneficiu este protejarea identității produselor tradiționale. Pe termen scurt, decizia este percepută ca o victorie simbolică pentru industria cărnii.
Ea consolidează ideea că termenii hamburger, bacon sau șuncă sunt „proprietatea culturală” a produselor din carne.
Nu este de neglijat nici avantajul competitiv de moment. Fără concurență directă în denumire, produsele din carne ar putea păstra mai ușor loialitatea consumatorilor obișnuiți cu aceste nume.
Totuși, pe termen lung, industria cărnii riscă să întârzie adaptarea la cererea globală pentru produse sustenabile. În loc să inoveze (de exemplu, dezvoltând produse hibride — carne + plante), companiile s-ar putea baza prea mult pe protecția legislativă.
Măsura ar putea fi interpretată ca o reacție defensivă, o încercare de a „păstra monopolul” asupra limbajului, nu de a concura prin calitate.
Într-o epocă în care consumatorii apreciază transparența și etica, această poziție ar putea afecta imaginea industriei cărnii.
Această decizie pare mai degrabă o măsură politică decât una de protecție a consumatorului și, nu în ultimul rând, o măsură cu dublu tăiș chiar și pentru cei ce par deocamdată favorizați.
Într-o lume în care limbajul culinar evoluează natural, restricționarea termenilor nu va opri tranziția alimentară, doar o va încetini temporar.
Industria vegetală se va reinventa, iar consumatorii vor învăța noile denumiri. În schimb, industria cărnii riscă să piardă șansa de a conduce adaptarea spre un viitor alimentar mai echilibrat și mai sustenabil.
