foto: wikipedia.org
Poate o ciupercă să favorizeze apariția SLA? Este ceea ce susține o echipă de medici că s-a întâmplat în Montchavin, un mic sat din Franța, unde în decurs de mai mulți ani au fost înregistrate 14 cazuri dintr-o populație de doar 200 de locuitori, relatează Corriere della Sera.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
În Montchavin, un mic sat din Alii francezi, între 1991 și 2018, 14 din cei aproximativ 200 de locuitori au fost diagnosticați cu scleroză laterală amiotrofică (SLA). O incidență extrem de ridicată, cu mult peste medie, dacă luăm în considerare că, la nivel european, se estimează două-trei cazuri la fiecare 100.000 de locuitori.
Un mister care ar putea avea o explicație științifică: o ciupercă sălbatică, considerată o „delicatesă locală”: Gyromitra esculenta, cunoscută sub numele de zbârciog fals, conform sitului specializat în ciuperci ciupercar.ro. Studiul fenomenului, desfășurat de peste zece ani, a dus la suspiciuni asupra toxicității acestei ciuperci — mortală dacă este consumată crudă, dar potențial periculoasă chiar și după gătire — ca posibil factor declanșator al bolii neurodegenerative la persoane predispuse. Acestea sunt concluziile formulate de Centrul de Competență pentru Boli Neuromusculare și SLA din Grenoble.
Suspiciunile legate de zbârciogul fals
Zbârciogul fals apare primăvara și la începutul verii și este ușor de recunoscut după pălăria sa brun-roșiatică, cu formă asemănătoare unui creier. În ciuda toxinelor periculoase pe care le conține, această ciupercă este încă larg consumată, după gătire, în unele regiuni din nordul Europei, precum Norvegia și Finlanda. Totuși, unele studii sugerează că tratamentele termice ar putea să nu fie suficiente pentru a-i neutraliza complet toxicitatea.
Chiar dacă originea SLA nu este cunoscută cu certitudine, nu este prima dată când boala este asociată cu o posibilă variație genetică declanșată de toxine ingerate. Un focar similar de SLA a fost raportat și la mijlocul secolului XX pe insula Guam, în Oceanul Pacific. Acolo, s-a emis ipoteza, neconfirmată, dar plauzibilă, că apariția unor boli precum scleroza laterală amiotrofică și chiar boala Parkinson ar fi legată de consumul de toxine prezente în făina de cycadină, o plantă toxică, dar des folosită în alimentația locală.
Cazul Montchavin
Primul caz de SLA în Montchavin datează din 1991, dar creșterea alarmantă a numărului de cazuri a fost observată în 2009 de către medicul de familie Valerie Foucault, care profesa în sat încă din anii ’90. „Am contactat alți medici din vale, dar mă confruntam doar eu cu aceste cazuri. Nu putea fi o coincidență”, a declarat ea recent pentru Daily Mail. Doar un an mai târziu, cazurile ajunseseră la zece, ceea ce a atras atenția neurologului Emmeline Lagrange de la Spitalul Universitar Grenoble Alpes, care a început să investigheze.
După ce a fost exclusă o posibilă cauză genetică (nu exista nicio legătură de rudenie între pacienți), cercetătorii au explorat factori de mediu: poluarea aerului, posibila contaminare a solului cu metale grele, toxine în apa potabilă sau poluanți în zăpada artificială. Rezultatele au fost însă negative.
Așa că populația a fost rugată să completeze un chestionar detaliat, care a scos în evidență trei obiceiuri alimentare comune între bolnavi: consumul de vânat, păpădie și ciuperci sălbatice. În special, aproape toți pacienții diagnosticați cu SLA consumaseră zbârciog fals și mulți își aminteau că suferiseră, cel puțin o dată, de simptome de intoxicație cu ciuperci.
În schimb, în rândul celor 48 de locuitori sănătoși intervievați, niciunul nu consumase vreodată zbârciog fals. Acest detaliu l-a impresionat pe dr. Peter Spencer, expert în neurotoxicologie la Universitatea din Oregon, care s-a alăturat echipei Lagrange în 2018. Tocmai Spencer, care studiase anterior și cazul din Guam, a indicat ciuperca drept posibilă cauză a focarului din Franța.
Toxinele din ciupercă ar putea declanșa o reacție neurotoxică la persoanele cu predispoziție genetică
Potrivit cercetătorilor, toxinele din ciupercă ar fi putut declanșa o reacție neurotoxică care, în cazul persoanelor cu predispoziție genetică, să contribuie la apariția bolii. Este o ipoteză încă nedemonstrată, dar susținută de un fapt semnificativ: din 2019, de când locuitorii din Montchavin au încetat aproape complet să mai consume zbârciog fals, nu a mai fost raportat niciun caz nou.
Chiar dacă acest lucru nu confirmă o relație de tip cauză-efect, investigația deschide o pistă importantă în înțelegerea SLA, o boală pentru care nu există încă tratament. Dacă genetica poate explica în jur de 10% din cazuri, restul de 90% rămân atribuite unor factori de mediu încă neelucidați.
În satul alpin mai există și voci care se îndoiesc de ipoteza ciupercii și aduc în discuție alți factori, cum ar fi închiderea minelor de cărbune în 1995. Însă, pentru comunitatea științifică, Montchavin reprezintă astăzi un caz de studiu cu relevanță internațională, care ar putea face lumină asupra unei boli încă prea puțin înțelese.
