Foto: G4Food
Crenguța e din Onești, unde i-au rămas mama și restul familiei. De vreo douăzeci de ani locuiește într-o mică localitate de lângă Barcelona. Nici nu mai știe de când face prăjituri. Întâi le-a făcut în bucătăria de acasă și le-a vândut pe grupurile de români, iar acum trei ani și-a împlinit visul și a deschis o cofetărie mică, unde astăzi am fost să vedem cum se prepară adevărații mucenici moldovenești de post.
Toată copilăria a stat pe lângă fustele mamei în bucătărie și a „furat” meserie pentru mai târziu. Când s-a mutat în Spania era foarte tânără, au muncit și ea și soțul să-și facă un rost, să fie mai bine decât în Moldova de unde a plecat cu visul unei vieți mai bune. Acum 20 de ani s-a născut și copilul, au luat o casă la care au plătit rate până acum și mai au de plătit încă pe atât, dar sunt fericiți că o au și și-au crescut fiul aici.
În tot acest timp, Crenguța a avut o pasiune și un vis. Orice lucra, în timpul liber făcea prăjituri și le vindea românilor din Spania. Și punea bani de-o parte ca într-o bună zi să-și poată deschide o cofetărie. Acum trei ani visul i s-a împlinit. Și-a luat un spațiu micuț unde i-au intrat două vitrine și un frigider, pe care le umple cu prăjituri românești și spaniole, căci are clienți din ambele „tabere”. La etaj e bucătaria, la fel de mică, dar în care Crenguța se mișcă precum titirezul. Le face pe toate singură, nici măcar mașină de spălat vase nu are, că sunt scumpe și încă nu câștigă suficient pentru noi investiții. Așa că pregătește aluatul, spală vasele, pune totul la loc, face creme și o ia de la capăt. Ea pregătește, ea vinde, ea curăță.
Ce prăjituri face Crenguța? „Eclere, amandine, diplomat, tarte cu fructe, cheesecake, d-astea de le plac spaniolilor cu foietaje, cozonaci, fursecuri, mucenici. „Succesul cel mai mare îl am cu torturile. Vin spaniolii și îmi cer „tortul ăla al tău cu ceva de căpșuni înăuntru”, o inserție de căpșuni, adică”.
Totul este natural și artizanal, ne-a spus Crenguța, chiar și foile de foietaj le prepară ea, operațiune nu foarte simplă ca să fim sinceri. Prețurile sunt prea puțin adecvate calității produselor. „Nu le pot mări cât ar merita munca și cheltuielile, că n-aș mai vinde, orașul ăsta e de oameni săraci, nu-și permit prețuri mari. Avem profit mic”. Nu e dezamagită, o ia ca pe o situație obiectivă, compensată de pasiune. Căci din tot ce povestește, din ochii care îi strălucesc atunci când ne spune despre prăjituri și când ne arată turta dulce pictată, pe care a exersat-o la cursul pe care îl termină acum, se citește dragul pentru meserie.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Ne-a primit în bucătaria de la etaj și a fost de acord să-și sacrifice o dimineață liberă ca să preparăm împreună mucenici moldovenești „cum făcea mama la Onești”. Sunt de post, pentru că anul acesta postul a început devreme și Codruța ține tradițiile. Iată cea mai simplă rețetă, doar cu făină, apă, drojdie, zahăr, ulei, sare și arome. O puteți folosi și pentru cozonaci, gogoși de post, iar dacă scoateți zahărul veți obține chifle pufoase.
Ingrediente pentru mucenici moldovenești
Preparare
Toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei. Punem în laptele călduț (nu fierbinte), drojdia și zahărul. Amestecăm totul bine până este omogenizat și lăsăm 5 minute să se activeze drojdia.
Punem lichidul în robot, făina cerntă, sarea și aromele și amestecăm la viteză mică până sunt omogenizate. Apoi adăugăm treptat uleiul și lăsăm să se frământe cam 10 minute, nu mai mult, nu vrem să fie prea elastic. Tapetăm masa cu făină și răsturnăm aluatul, îl mai împachetăm de câteva ori, apoi îl punem într-un vas acoperit cu o cârpă la crescut, pentru o oră.
Tăiem aluatul în bucăți de 120-150 de gr fiecare și le răsucim ca un rulou lung. Facem un cerc, lipim capetele și îl răsucim să-i dăm forma cifrei 8. Apoi în tavă cu ei. Îi acoperim și îi mai lăsăm 20-30 de minute, să fie dolofani.
Punem tava în cuptorul preîncins la 170 de gr, căldură sus-jos cu ventilație pentru 20 de minute. Să fie rumeniți bine.
Între timp facem uun sirop din câteva linguri de miere, un pahar de apă și arome.
Tocăm nucile (200 de grame).
Când mucenicii s-au mai răcorit puțin, îi trecem prin sirop și apoi prin nucă.
Ies cam 15-18 bucăți, pufoși și delicioși.
