Pizza este, fără îndoială, unul dintre cele mai populare feluri de mâncare din lume. Însă în ultimii ani, pinsa a început să câștige tot mai mult teren, fiind o alternativă considerată mai ușoară și mai sănătoasă. Dar ce diferențiază aceste două preparate? Deși seamănă la prima vedere, pizza și pinsa au origini, compoziție și metode de preparare diferite.
Pizza modernă își are originile în Napoli, fiind un preparat tradițional italian din secolul al XVIII-lea. Versiunea clasică, pizza napolitană, este cunoscută pentru blatul său elastic, moale și puțin ars pe margini, fiind coaptă la temperaturi foarte ridicate într-un cuptor cu lemne.
Pinsa, pe de altă parte, își are rădăcinile în Roma antică. Numele provine din latină, de la verbul pinsere, care înseamnă „a întinde” sau „a presa”. Deși conceptul este vechi, rețeta modernă a pinsei a fost reinventată în ultimele decenii, folosindu-se tehnici și ingrediente care o fac mai ușoară și mai digerabilă decât pizza.

Aluatul: diferențe majore în compoziție și textură
Una dintre cele mai mari diferențe între pizza și pinsa este compoziția aluatului.
Pizza este făcută dintr-un aluat tradițional pe bază de făină de grâu, apă, drojdie și sare. Acesta este frământat intens și lăsat să dospească pentru a deveni elastic și aerat.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Pinsa folosește un mix special de făinuri – de grâu, soia și orez – ceea ce o face mai ușoară și mai crocantă. În plus, aluatul pinsei conține mai puțină drojdie și necesită o fermentație mai lungă, de până la 72 de ore. Acest proces face pinsa mai ușor de digerat, deoarece glutenul este descompus mai eficient în timpul dospirii.
Oval vs. rotund
Pizza are, de obicei, o formă rotundă și un blat uniform, fie crocant (în stil roman), fie moale și pufos (în stil napolitan).
Pinsa are o formă ovală, fiind mai neregulată și artizanală. Datorită combinației speciale de făinuri și fermentației îndelungate, blatul pinsei este crocant la exterior și moale, aerat în interior.
Pizza este coaptă la temperaturi foarte ridicate (aproximativ 400-500°C) timp de 60-90 de secunde în cuptoare tradiționale cu lemne, ceea ce îi conferă crusta specifică, ușor arsă.
Pinsa, însă, se coace la temperaturi mai scăzute (250-300°C) timp de 3-5 minute. Acest timp mai lung de coacere contribuie la textura crocantă și aerată a blatului.
Datorită ingredientelor și metodei de preparare, pinsa este considerată mai ușoară și mai sănătoasă decât pizza. Are mai puține calorii, un conținut redus de grăsimi și un aluat mai ușor de digerat.
Pizza, în schimb, rămâne o alegere clasică, iubită pentru combinația sa perfectă de blat, sos de roșii și brânză topită.