Sursa foto: Pixabay / Gasfull
Ați gusta miere produsă în cartierele Atenei? Inspirându-se din marile metropole ale lumii, apicultorii greci au început să instaleze stupi pe acoperișuri, balcoane și terenuri virane din oraș, notează Gastronomos.
Pe acoperișul unei clădiri din Ilioupoli, la poalele muntelui Ymittos, apicultorul Nikos Chatzilias a amplasat doi stupi. De acolo, albinele pornesc zilnic în căutare de polen prin grădini, curți, parcuri și chiar pe versanții stâncoși ai muntelui, adunând cimbru și alte plante aromatice. Rezultatul este mierea „Ilioupoli”, un produs 100% urban, poliflor, cu o aromă intensă.
Acești doi stupi sunt doar o mică parte din cele 120 pe care Nikos le are răspândite în diverse cartiere din Atena, fiecare dintre ele oferind un sortiment distinct de miere: „Glyfada”, „Petralona”, „Vyronas”, „Zografou”, „Agia Varvara” și „Kifisia”. Anul trecut, producția sa a fost de 500 de kilograme de miere, dar anul acesta își propune să ajungă la 1,5 tone. Mulți locuitori, în special tineri, își oferă acoperișurile pentru a găzdui stupi, fie pentru a-și apropia copiii de natură, fie din simplă curiozitate.
Nikos, originar din Mytilene, a fost mereu pasionat de natură. „Am crescut cu un stil de viață de culegător”, spune el. În 2020, împreună cu soția sa, Marili Karra, a fondat proiectul „Astyki Melissa” (Albina Urbană), pentru a introduce locuitorii orașului în apicultura urbană.
„Fiecare miere are aroma cartierului său”
Deși cartierele sunt apropiate, flora diferită influențează gustul mierii. „Fiecare miere are aroma cartierului său”, explică Nikos. Spre exemplu, mierea din Ilioupoli este predominant de eucalipt, cu note de portocal și cimbru. Cea din Kifisia are o aromă intensă de conifere, iar „Glyfada” combină portocalul și eucaliptul, dar cu o influență marină care îi schimbă gustul. „Agia Varvara” este recunoscută pentru aroma sa de munte.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Apicultura urbană nu este o noutate. Vasilis Paisios, un pionier al domeniului în Atena, a început acum 15 ani să producă miere în diverse zone ale orașului, inclusiv în cartierul Neos Kosmos. „În oraș există flori pe care nu le găsești în mediul rural, precum portocalul sau carobul, care dă singura miere cu calciu”, explică el. Înainte de incendiile devastatoare din vara trecută, obținea o miere unică din iedera din Kifisia, de o consistență densă, asemănătoare unei creme de vanilie.
Apicultura urbană, mai puțin costisitoare decât cea tradițională
Orașul oferă condiții excelente pentru apicultură, cu hrană disponibilă tot timpul anului, iar producția nu este afectată de vreme. „În mediul urban, distribuind stupii în mai multe zone, obțin cantități mari și o varietate bogată de miere”, spune Vasilis. Totodată, apicultura urbană reduce costurile față de cea tradițională, unde deplasarea stupilor în zonele rurale necesită resurse suplimentare.
Însă nu totul este simplu. Vasilis și-a pierdut aproape toate stupinele în incendiul din Nea Penteli, iar acum își reface afacerea cu ajutorul prietenului său Nikos Kalyvas, care crește albine în mijlocul orașului, alături de o mică fermă cu găini, gâște și capre.
O tradiție veche de milenii
Deși pare o practică modernă, apicultura urbană datează din Antichitate. „În Tel Rehov, Israel, s-a descoperit un stup enorm din secolul X î.Hr., situat într-un oraș înfloritor al epocii”, explică Giorgos Mavrofridis, arheolog și specialist în istoria apiculturii. În Grecia antică, existau stupi în Agora Atenei, iar Solon a stabilit primele reguli pentru distanța dintre ele în secolul VI î.Hr.
Astăzi, apicultura urbană este răspândită în întreaga lume. La Paris, mierea produsă pe acoperișul Operei este considerată un lux. În New York, hotelul Waldorf Astoria servește miere proprie la micul dejun. În Istanbul, autoritățile susțin financiar apicultorii urbani. În Grecia, fenomenul a prins contur mai târziu, dar acum există zeci de apicultori urbani care contribuie la biodiversitate și produc miere de calitate.
O schimbare de mentalitate
O întrebare frecventă este dacă stupii sunt siguri în oraș. Legea greacă permite apicultura urbană încă din anii ’30, dar cu reglementări vagi. Cei care găzduiesc stupi spun că vecinii nici nu observă prezența albinelor, deoarece acestea zboară la alt nivel decât cel al activităților umane. „De la Antichitate până azi, albinele și oamenii au coexistat fără probleme”, explică Mavrofridis.
Totuși, există încă reticențe. „Oamenii se tem de insecte, pentru că nu le cunosc”, spune Vasilis Paisios. El organizează vizite pentru copii la stupi, pentru a-i învăța că albina nu atacă dacă nu este deranjată. Dincolo de beneficiile economice, apicultura urbană aduce orașului un avantaj esențial: menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității.
