Sursa foto: Rawpixel
Mesele în familie și aranjarea mesei sunt considerate sacre de multe persoane. Aranjarea mesei este o modalitate creativă de a ne arăta dragostea, grija și compasiunea pentru cei din viața noastră. Dar cum a început acest ritual și cum a evoluat de-a lungul timpului? O incursiune în istoria feței de masă ne dezvăluie o poveste fascinantă despre tradiție, cultură și inovație.
Prima mențiune a feței de masă datează din anul 100 d.Hr., fiind consemnată de poetul latin Martial. Romanii, care obișnuiau să ia masa într-o poziție relaxată, utilizau bucăți de pânză de in pentru șervețele. Mai exact, foloseau mappa (pânze mici pentru șters degetele) și mantele (pânze mai mari), considerate precursorii fețelor de masă. În timp, mantelele au devenit mai lungi, iar poziția de luat masa s-a schimbat dintr-una reclinată într-una verticală, pânza de in rămânând materialul preferat, conform site-ului Summerill &Bishop.
„Cina cea de Taină” a lui da Vinci, un moment cheie
Un moment-cheie în istoria acestei tradiții apare în perioada Renașterii, cu celebra pictură a lui Leonardo da Vinci, „Cina cea de Taină”. Masa pictată de Da Vinci este acoperită cu o față de masă albă, inspirată de „Tovaglia Perugine” – o pânză de in din Umbria, decorată cu modele albastre, utilizată în scopuri liturgice încă din secolul al XII-lea.
În Europa medievală, fața de masă albă din in devine un simbol al statutului social. În Marea Britanie, în secolul al XII-lea, Trezoreria Națională a primit numele „Exchequer” datorită unei fețe de masă cu model în carouri, folosită pentru a ilustra vizual bugetul regatului – o versiune timpurie a unui tabel contabil modern.
De la simbol regal la obiect de uz comun
Din secolul al XVI-lea, fața de masă din damasc alb – o țesătură de lux creată prin colaborarea producătorilor de in din Flandra și a țesătorilor de mătase din Italia – devine un simbol al rafinamentului. În secolul al XIX-lea, aceasta era esențială în zestrea unei mirese și o prezență constantă în curțile regale, inclusiv la Palatul Buckingham, unde mesele de banchet sunt acoperite cu șapte fețe de masă din damasc, fiecare având 68 de metri lungime.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Cu toate acestea, odată cu Revoluția Industrială, produsele de masă devin mai accesibile. Clasele mijlocii adoptă la rândul lor fețele de masă albe, iar pictorii impresioniști și realiști, precum Pierre Bonnard și Felix Valloton, încep să ilustreze scene domestice în care acestea apar ca element central.
Revoluția modernă a textilelor
Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX aduc schimbări majore. Mișcări precum Arts and Crafts, conduse de William Morris, și Wiener Werkstätte, fondată de Josef Hoffmann și Koloman Moser, contestă producția industrială în masă. Textilele lor se remarcă prin modele geometrice și culori vibrante, marcând o ruptură de tradiționalul alb al fețelor de masă.
În picturile lui Henri Matisse, fețele de masă devin adevărate pânze de artă, cu modele îndrăznețe și culori vii, simbolizând bucuria vieții cotidiene.
Astăzi, fața de masă rămâne un simbol al meșteșugului și al tradiției, dar și al creativității
Astăzi, fața de masă rămâne un simbol al meșteșugului și al tradiției, dar și al creativității. De la țesături din damasc alb la modele moderne inspirate de natură sau geometrie, ea reflectă nu doar istoria designului, ci și dorința oamenilor de a aduce frumusețe și semnificație în momentele petrecute împreună la masă.
