Foto: G4Food
Nu-și face reclamă, se declară gurmand – nu bucătar și oferă clienților săi ceea ce-i place lui să mănânce. Spune că vizează clienții care sunt „pe aceeași lungime de undă” și își dorește doar să le ofere o bucățică din bucătăria tradițională maramureșeană și să-și hrănească familia sănătos.
Daniel Dulf este un fost sportiv de performanță. După ce s-a retras din lumea sportului a decis că vrea să-și hrănească familia sănătos și în urmă cu câțiva ani a deschis o mică fermă la Mara, în Maramureș. Inițial, produsele lui se vindeau la o mână de clienți fideli, iar în căsuța veche din lemn ce se afla pe proprietate, clienții veneau să se bucure de puțină liniște, să vadă unde sunt făcute produsele și pentru cei mici, să le ofere ocazia de a vedea animale de casă. În timp însă, lucrurile au tot evoluat, astfel încât acum deține un restaurant și o mică pensiune cu patru camere de cazare în două căsuțe din lemn, tradiționale.
Pentru grupuri de clienți, proprietarul, care se declară doar gurmand, nu și profesionist, prepară o pastramă absolut delicioasă, pe lângă guiaș sau alte bucate tradiționale. „Ideea de la care am pornit a fost să nu vrem nimic, să stăm liniștiți, să ne bucurăm de natură, de fetele noastre, să le vedem cum cresc. Dar așa suntem noi oamenii, tot timpul vrem mai mult, mai mult. Am vrut inițial să punem la fermă două case vechi de lemn, pe care să le închiriem celor care vor liniște și să producem mâncare sănătoasă pentru familia noastră. Și de acolo lucrurile au luat-o razna”, rememorează el începuturile micului business.
Meniu original
Micul restaurant, care este de fapt o casă din lemn, construită după modelul tradițional maramureșean, oferă clienților o experiență culinară deosebită. Mâncarea este preparată pe loc, iar pâinea este diferită față de tot ce găsești în comerț. Însă ce atrage atenția cel mai mult sunt câteva preparate din meniu cu denumiri cel puțin ciudate: pizdulici de porc, obrăjori de porc, adidași sau pita moșilor.
„Pizdulici se cheamă o bucată de carne la care îi mai zice «carne evantai» sau «carnea măcelarului». Adidașii sunt picioare de porc, unghiile de fapt și soția le tot zicea în glumă «adidași». Și așa au rămas în meniu”, mai povestește Daniel.
Pizza reinterpretată
Cât despre pita moșilor, este de fapt un fel de pizza reinterpretată, cu slănină, caș de oaie, ceapă și roșii. „Pâinea care rămâne seara, de la chiflele pentru burger, nu le mai folosim a doua zi. Atunci, seara, când ne puneam să mâncăm toți împreună, am zis că le fac eu ceva bun. Și am tăiat chiflele în două, am pus ceapă, slănină, caș de oaie, roșii, apoi le-am băgat la cuptorul cu lemne și toți s-au lins pe degete. Apoi am zis că tot ce facem pentru noi, punem și în meniu. Tot ce ne place nouă, punem și în meniu pentru clienți”, mai spune el.
Dar micul restaurant nu face față la un număr mai mare de clienți, astfel că atunci când vin grupuri, acestea au posibilitatea să petreacă la pensiune, care se află în Desești, satul vecin și unde este spațiu suficient. Tot aici, însă, gazda își răsfață clienții cu bucate alese și, în special, pastramă. Daniel face pastramă din orice. Noi l-am găsit ocupându-se de un grup de 26 de persoane, care voiau doar să se bucure de liniște, de aer curat, să-și lase copiii să se joace fără teama că sunt pericole în jur. Guiașul era gata, iar după puțin timp, și pastrama era servită. „Putem folosi orice carne. Și de crocodil, dacă am avea”, glumește el. „Acum avem bivol, bizon, piept de porc, pulpe de curcan, piept de rață, mușchiuleț de porc, ceafă de porc”, explica el, în timp ce scotea din butoaiele mari bucățile de carne afumate și coapte.
Pastrama, punctul „fierbinte”
Nu dă rețeta exactă, pentru simplul motiv că nu are o rețetă exactă. Iar despre procedeu, spune că e foarte simplu. „Punem bucățile la macerat timp de trei zile cu condimente de tot felul”, începe el. Nu are o rețetă fixă, însă pune boia, piper, busuioc, sare etc. „E un amestec de condimente care se poate face după gustul fiecăruia”, completează el.
Apoi bucățile de carne sunt atârnate în niște butoaie metalice, sub care se face focul cu lemne și se acoperă cu un capac. „Sunt niște butoaie de 200 de litri, metalice, facem focul într-o parte și în cealaltă. Folosim lemn de fag și 10% lemn de brad. Îi dă o altă aromă și asprește un pic focul, îl intensifică un pic. Unii pun stejar, alții prun, dud, cireș. Au arome diferite. Cireșul îi dă o culoare mai roșiatică. În funcție de vremea de afară, dacă e foarte frig, durează un pic mai mult, cam 6 ore pentru că nu se pătrunde așa bine carnea – la -10 sau -15 grade. Dacă e așa cum e acuma (temperaturi pozitive), se face cam în 3-4 ore”, mai arată el.
Cel mai căutat preparat
Dar cea mai mare satisfacție o are atunci când clienții vin și stau roată pe lângă el, așteptând să se bucure de bucățile de pastramă caldă și aburindă. „În momentul în care tai carnea și o văd că e suculentă, știu că e extraordinar de gustoasă. Pieptul de rață e cel mai dorit, pentru că e și mai rar. E o satisfacție foarte mare când văd că vin (clienții, n.r.) și nu mai au răbdare, abia așteaptă să le dau bucățile de pastramă”, mai spune el.
Daniel Dulf și soția lui au pornit afacerea după ce s-au întors din străinătate, unde el a jucat handbal, iar ea a lucrat în domeniul Horeca. Ei acum oferă clienților mâncare tradițională, așa cum doar bunicile noaste știau să o gătească. Deși nu și-a propus să dezvolte o afacere prea mare, nu-și face publicitate, gustul preparatelor sale i-au dus vestea în toată zona.
