Cartofii prăjiți („French fries”), în ciuda numelui lor, își au originea în Belgia, cel puțin așa susțin belgienii. Povestea spune că, în secolul al XVII-lea, în Valea Meuse (în actuala Belgie), sătenii obișnuiau să prăjească pești mici. În lunile de iarnă, când râurile înghețau și peștii erau greu de găsit, au început să taie cartofii în felii subțiri, asemănătoare peștilor, și să îi prăjească. Acest obicei este considerat de mulți ca fiind originea cartofilor prăjiți.
Numele „French fries” provine probabil din modul în care acest fel de mâncare a fost introdus în lume. În timpul Primului Război Mondial, soldații americani staționați în Belgia au întâlnit acest fel de mâncare. Limba dominantă a armatei belgiene era franceza, așa că soldații au botezat cartofii prăjiți „French fries”. Termenul s-a răspândit rapid, mai ales în țările vorbitoare de limba engleză.
Belgia este mândră de cartofii prăjiți, care sunt adesea serviți cu o varietate de sosuri. În Belgia, ei sunt vânduți de obicei în „friterii” sau „fritkots”, mici restaurante sau standuri dedicate cartofilor prăjiți, unde de obicei sunt serviți cu maioneză, deși există multe alte sosuri disponibile.
Cartofii prăjiți au devenit un fenomen global, iar multe țări și-au dezvoltat propriile versiuni și stiluri de servire. Belgia a încercat chiar să obțină recunoașterea lor ca parte a patrimoniului cultural UNESCO.
Așadar, deși numele „French fries” poate induce în eroare, Belgia este cea care revendică cu mândrie originea adevărată a acestui preparat.