Sursa foto: Facebook/Dreamstime (colaj G4Food)
Seceta severă, pesta micilor rumegătoare (PMR) și pesta porcină africană (PPA) provoacă, în prezent, sectorului agroalimentar din România un stres puternic. Noutatea negativă absolută este PMR: de la primul focar, izbucnit la jumătatea lunii iulie, situația epidemiologică s-a complicat, prin extinderea bolii la mai multe ferme din județul Tulcea.
Seceta severă a lovit, din nou, în acest an, cu precădere în zona de Sud și Est a țării. În anumite județe (Vrancea, Buzău, Vaslui) fenomenul a devenit obișnuit, fiind înregistrat aproape în fiecare an.
Să ne reamintim: agricultura României a suferit cumplit din cauza secetei, în 2011, apoi au urmat ani cu precipitații normale până în 2020, când urgia a revenit în forță. Circula în spațiu public o opinie potrivit căreia seceta severă survine în țara noastră o dată la un deceniu. Opinia aceasta s-a topit în 2022, când lipsa precipitațiilor a fost resimțită din nou, apoi în 2023 și, acum, în 2024. Seceta, în anumite zone, pare să se fi instalat temeinic. Nu mai lovește din 10 în 10 ani, ci în fiecare an.
Sigur, vorbim despre terenuri agricole neirigate. Aici sunt două situații: nu există sistem de irigații sau a existat sistem de irigații și a fost distrus sau dezactivat fără ca statul român ( din bugetul național ) sau organizațiile de fermieri (din bugetul european) să reușească să-l reabiliteze și să-l pună în funcțiune. Fermierii care nu reușesc să aducă prin forțe proprii apa la rădăcina plantelor stau la mila cerului. Și cerul, vedem bine, e cam lipsit de milă.
Statul promite că dă bani, acolo unde sistemul de irigații nu este funcțional și nici cerul nu dă ploaie. Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a promis 200 – 250 de euro compensații financiare pentru un hectar de culturi agricole calamitate. Efortul financiar ar fi de 250.000.000 de euro, dacă suprafața calamitată integral este de 1.000.000 de ha. Premierul Marcel Ciolacu, posibil candidat la președinția României, în acest an, nu a respins ideea despăgubirilor, dar a introdus anumite observații: „Aceste calamități sunt în Sud și Est. Sunt suprafețe întinse și sunt mulți agricultori loviți pentru că nu au mai apucat de trei ani să aibă un an bun de recoltă. Dar la Timișoara au scos aproape 9 tone, la Brăila 6-7 tone, au scos și 1,2 tone. Vom acționa diferențiat în funcție de cine este cu adevărat afectat”.
Ministerul Agriculturii, împreună cu Ministerul de Interne, au stabilit deja un calendar al evaluării și raportării pagubelor provocate de secetă, astfel încât, a promis ministrul Barbu, până la 15 octombrie, fermierii afectați să aibă banii în conturi. De urmărit acest subiect: se va mișca mașinăria instituțională, de la primării rurale, până la Guvern așa de rapid încât în numai două luni să colecteze înștiințările fermierilor, să întocmească rapoartele de sinteză, să emită o OUG sau o HG și să și vireze banii în conturile beneficiarilor?
O recoltă slabă de porumb și floarea soarelui va avea impact asupra prețurilor în piață. Acestea ar putea crește, după principiul economic: ofertă mică, cerere mare, preț mare. Prețurile mai mari ar putea avea un mic efect compensatoriu în afacerile agricole.
Primul focar de pestă porcină africană (PPA) a fost înregistrat în 2017, apoi liniște sanitară veterinară până în 2018, când boala a izbucnit puternic și persistă până în prezent, afectând atât fermele profesionale, cât și gospodăriile populației. Un raport EFSA arată că, în 2023, numărul focarelor s-a dublat în România, de la 350 la peste 700. Țara noastră se află pe locul doi în Uniunea Europeană, după Croația, unde boala a ajuns pentru prima oară anul trecut. După 5 ani, autoritățile românești nu au reușit așadar să ajungă la eradicarea PPA.
Statul român acordă despăgubiri fermierilor care au pierdut porci din cauza PPA. Banii provin în mare parte din fonduri europene. Pe de altă parte, în cei 5 ani, efectivul de porci la nivel național a scăzut cu câteva sute de mii de exemplare, în timp de importurile de carne de porc au crescut considerabil.
Pesta Micilor Rumegătoare a ajuns pentru prima oară în România, în iulie 2024. Au fost formulate acuzații potrivit cărora virusul ar fi fost prezent în Dobrogea mai devreme, dar cazurile de decese la animale ar fi fost ascunse de fermieri. Boala a fost confirmată simultan și Grecia, care a acuzat România că este țară exportatoare a virusului. Ancheta epidemiologică este în desfășurare, în timp ce numărul focarelor crește și până în prezent au fost ucise zeci de mii de animale.
Cu siguranță, proprietarii vor fi despăgubiți, dar perspectiva relațiilor comerciale cu partenerii din țările musulmane este una îngrijorătoare. Deocamdată, nu a fost luată decizia de oprire a tranzacțiilor, exceptând fermele din Tulcea, care, trebuie menționat, erau o platformă foarte importantă pentru comerțul cu ovine/caprine vii. Bulgaria, prima țară comunitară afectată de PMR, în 2018, nu a suspendat exporturile de ovine/caprine vii, la nivel național.
Impactul imediat ar putea fi la nivelul prețurilor: clienții ar putea oferi pentru oile din România un preț mai mic, fapt care s-ar resimți în bugetul crescătorilor de ovine, după ce prețul urcase mult mai sus decât în anii anteriori, peste 20 de lei/kg.
Vara celor trei traume din agricultura din România pune în dificultate fermierii afectați și autoritățile, deopotrivă. Unii cer bani, ceilalți fac calcule cât și cui să-i dea. Plus calculele electorale, care complică și mai mult situația.
Printr-o perioadă asemănătoare am trecut în 2020: vară secetoasă, pandemie și alegeri parlamentare. Guvernul condus de Ludovic Orban a plătit fermierilor 100 de euro/ha pentru culturile semănate în toamna anului 2019 ( grâu, orz, rapiță ) și a promis că va plăti și pentru culturile de primăvară ( porumb și floarea soarelui ), dar nu a mai plătit acei bani. Ministrul Agriculturii de atunci, Adrian Oros, i-a dus cu zăhărelul pe fermieri, până la alegerile din decembrie 2020, fără să precizeze un termen limită, în prealabil. Florin Barbu a riscat și a fixat, declarativ, termenul de 15 octombrie, până în alegerile parlamentare, programate pentru decembrie 2024.
În schimb, Oros a ridicat sprijinul financiar public la 70% din prima de asigurare încheiată de fermier cu asiguratorii. Relația asiguratorilor cu fermierii este una bilaterală și diferă de la caz la caz. Pe de altă parte, sunt fermieri care nu au trecut pe la asiguratori.
Actualul ministru Florin Barbu a promis că va activa un mecanism de asigurare la secetă pentru cele 6,7 milioane de hectare cu culturi de toamnă și primăvară, în prezent fiind în discuții cu reprezentanții Autorității pentru Supraveghere Financiară (ASF) și cu cei de la firmele de asigurări pentru punerea la punct a ultimelor detalii. Fermierilor li se rețin 3% din subvențiile APIA pentru un fond de criză, însă suma este insuficientă: vreo 45.000.000 de euro. Mai puțin de a zecea parte din suma de care ar fi nevoie pentru despăgubiri, în prezent.
Criza e aici, prezentă, resimțită, din plin, de unii fermieri. Soluțiile autorităților sunt, deocamdată, la timpul viitor.
