Sursa foto: Pexels
Alb ar putea fi foarte la modă când vine vorba de celulele adipoase, în urma descoperirii unui mutații genetice, care menține funcțiile țesutului adipos la șoareci, transformându-l dintr-un depozit de lipide într-un distrugător de calorii. O cercetare a fost publicată în Journal of Clinical Investigation, citat de ScienceAlert. Medicul și cercetătorul Brian Feldman și biologul molecular Liang Li de la Universitatea din California, San Francisco, au efectuat o serie de experimente pe culturi de celule umane și pe șoareci modificați genetic.
Structura țesutului adipos și cum funcționează
Prin această modificare, cercetătorii au reușit să transforme identitatea țesutului adipos alb de stocare profundă într-o formă mai tranzitorie și termoregulatoare numită țesut adipos brun.
Țesuturile adipoase sunt de obicei de două tipuri la mamifere. Grăsimea albă este ca un depozit pe termen lung pentru calorii, blocând lipidele sub piele și în jurul organelor noastre interne pentru a servi ca amortizoare și izolatoare.
Pe de altă parte, grăsimea brună capătă această culoare datorită unui număr generos de generatoare celulare pregătite să ardă rezervele de combustibil în orice moment. Rară la adulți, se găsește în cantitate semnificativă la bebeluși și mamiferele care hibernează pentru a le menține corpurile adormite calde.
Pentru cea mai mare parte a istoriei noastre evolutive, acest echilibru la diferite vârste între cele două tipuri de țesut gras este necesar. Membrii maturi ai speciei noastre se încălzesc folosind grăsimea ca și combustibil pentru mișcare, în timp ce nou-născuții imobili beneficiază de o formă mai pasivă de reglare a temperaturii.
Desigur, în medii în care grăsimile dietetice sunt abundente și mobilitatea este limitată, corpul depune cu multă rapiditate lipidele neutilizate, realizând depozite de grăsimii albe, adesea în detrimentul tot mai mare al sănătății noastre.
Cercetările pentru a transforma celulele de grăsime albe în unele ”bej” asemănătoare țesutului adipos brun
Natura nu a făcut ușoară înlăturarea grăsimilor odată ce sunt stocate, determinând cercetătorii să caute modalități de a schimba tipurile de țesut adipos.
“Pentru majoritatea dintre noi, grăsimea albă nu este o raritate și am fi fericiți să ne despărțim de o parte din ea”, spune Feldman.
Cercetările anterioare ale lui Feldman au sugerat că gena Klf15 joacă un rol în metabolismul grăsimilor, astfel încât echipa sa a analizat mai atent funcțiile sale specifice. Ei au descoperit că aceasta era în număr relativ mare în celulele de grăsime albă. Când au administrat izoproterenol, un compus care stimulează țesutul brun să genereze căldură, au observat o relație între activarea grăsimii brune și nivelurile de Klf15, legătura critică fiind un receptor adrenergic numit Adrb1.
Feldman este optimist că Adrb1 ar putea fi o țintă terapeutică potrivită. Într-un test final, șoarecii modificați pentru a crește expresia genei Klf15 au arătat o creștere a Adrb1, făcând ca țesutul adipos alb să devină mai „bej”, adică să capete caracteristici de țesut brun.
Concluziile studiului
Această cercetare deschide calea pentru dezvoltarea de medicamente care să ajute la conversia grăsimii albe în grăsime ”bej” la oameni, facilitând astfel arderea caloriilor și îmbunătățirea sănătății metabolice fără efecte secundare semnificative.
„Mulți credeau că acest lucru nu este fezabil”, spune Feldman. „Am demonstrat nu doar că funcționează și transformă aceste celule de grăsime albă în celule ”bej”, dar și că nu este atât de dificil pe cât s-a crezut.” Albul ar putea fi ”noul bej”.
