Sursa foto: Facebook/denisa.moraru.5/
Noi cei trecuți de vârsta medie le spunem „alimentare” magazinelor românești de aici, din Spania. Poate e și un fel de nostalgie, dar și seamănă un pic cu alimentara de pe vremuri. În general e un spațiu mic de magazin unde sunt înghesuite pe rafturi și în vitrine frigorifice de toate pentru toți, câte un pic din fiecare.
Nici nu știu cu ce să încep. Nelipsite sunt „comunistele” eugenii, doar că acum le găsești în variate forme și produse de mai multe branduri. Ca anecdotă, în urmă cu ceva timp, vine o prietenă din România și o iau cu mine la magazinul românesc din localitate să luăm arpacaș pentru colivă. Găsește niște eugenii cu cremă de lămâie. La vrac. A cumpărat toată cutia. Cică în România nu găsește și de ani de zile nu mai mâncase din astea.
Pe raft, lângă eugenii, sunt nelipsiții covrigi de Buzău. Cu și fără sare. Dar cei mai buni se vând tot „vărsați”. Ține Denisa lângă ea, în magazinul din Vilanova, un sac întreg și oricine intră nu există să nu ia și niște covrigi.
Ajungem la vitrina cu lactate, unde tronează chefirul, laptele bătut, sana, brânza telemea, cașul și cașcavalul în variate sortimente. Nu lipsesc nici brânza de vaci și, o să râdeți, untul. Plus două-trei feluri de smântână neaoșă. Cu chefirul și untul cred că e un act nostalgic pentru că se găsesc destule variante și în magazinele obișnuite. Restul, se termină repede după ce „se bagă marfa”, că nu le găsești decât aici.
Lângă lactate vin murăturile de toate felurile. Varză, castraveți, gogonele, asortate. Pentru toate gusturile. Când iei varză pentru sarmale, într-un colț de magazin găsești și frunze de viță la borcan. Poate vrei să le combini. Și smântână să nu uiți să iei. În magazinele normale, mai găsești, dar nu pretutindeni, nu e un produs pe care spaniolii să-l consume pe scară largă. Și avem și icre și pateu. La fel, pateu există în magazinele spaniole, dar n-are nicio legătură cu ăla de-l știm noi, cu „fainoșag”.
Micii, celebrii mici, vin congelați. Pe alese, de la multe firme și cu variate combinații de carne. Nu lipsește nici muștarul de Tecuci să-i acompanieze. În vitrina de mezeluri, evident, avem parizer de porc și pui, cârnați (cei spanioli n-au niciun chichirez, pentru că nu-s afumați și au puțin usturoi), ciolanul de porc afumat și alte minunății. Iar dacă ai luat niște costiță afumată te lipești și de o sticlă de zeamă de varză murată sau borș și un borcan cu leuștean. Că ce-i mai bun decât o ciorbă acră cu smântână?
La raftul de băuturi avem pe alese. Bere Timișoreana și Ursus, apă Borsec, sucuri de la Frutti Fresh (asta-i altă manifestare de nostalgie, cred) și vinuri românești. „Se cauta vinurile seci mai mult, Rara neagră de Purcari, Jidvei, Beciul domnesc, Cotnari”, ne spune Denisa, proprietara magazinului. Spaniolilor le place „Sângele de taur” românesc, dulce, am amici de aici care m-au rugat să le cumpăr.
Să vă zic și de dulciuri. Care se cumpără la greu, deși sincer sunt industriale, ambalate. În România nu cred că ai cumpăra așa ceva. Dar pofta e mare și până la urmă, nu sunt ca la bunica, dar nici rele. Cozonac, cornulețe, albă ca zăpada, nuci umplute, salam de biscuiți. Treaba se schimbă în zilele când magazinele primesc prăjituri proaspete, făcute în laboratoare de cofetărie de aici. Trebuie să fii pe fază să prinzi o amandină, un ecler sau un diplomat. Se vând ca pâinea caldă. Nu mai zic de merdenele sau kurtocs colaci, care ocazional apar prin magazinele românești.
Nu-o să vă vină a crede dar și legumele și fructele au mare succes. În primul rând cele care aici nu există: gogoșarii, ardeii verzi, castraveții micuți, leușteanul, hreanul, vișinele, prunele românești. Dar se vând, paradoxal, și roșiile, deși în piața de alături găsești vreo 10 feluri, foarte gustoase. La fel rădăcina de țelină și mărarul sau ceapa verde pe care nu le întâlnești în magazinele spaniole oriunde. „De cele mai multe ori, legumele și fructele se termină în ziua în care vin”, spune Denisa. „Oamenii cumpără cu kilogramele, fac dulceață de vișine, pun castraveți, gogoșari, îi iau și pentru zacuscă. Prune din soiul românesc spaniolii nu au, ei cultivă numai renglote, prunele alea rotunde și mari”, a adăugat ea.
Zacusca din păcate este industriala, dacă ar aduce din cea artizanală n-ar fi rentabil. Sunt magazine care vând (cam pe șest) zacuscă de casă făcută de gospodine de aici. Dar prețul sare de patru-cinci euro borcănelul și siguranța alimentară este incertă. În schimb, Dulcețurile și gemurile de Râureni sunt la mare trecere. Mai ales o delicatesă ca dulceața de nuci verzi, de vișine ori cireșe sau magiunul de Topoloveni. Așa ceva la Carrefour nu găsești.
Dar am trecut repede și am uitat să vă zic de palincă. Nu e din cea cu care se tratează gripa în Mărginimea Sibiului, dar o sticlă de ținut în casă și de gustat un pahar cu prietenii înainte de prânz se găsește. Am îmbătat odată cu palincă un cuplu catalano-belgian. Cine vrea ceva mai soft și dulce, găsește și o sticlă de vișinată, afinată etc.
Ce e mai bun am lăsat pentru final. Mălaiul nostru cel de toate zilele (vorba vine, că tot timpul mâncăm pâine) și… pufuleții. Cu un patriotism declarat mărturisesc despre aceste două produse că se găsesc și în magazinele spaniole, dar nu sunt la fel de bune ca ale noastre. Supermarketurile de aici vând făină de porumb la raftul de produse latino-americane. La început m-am păcălit și luam de acolo. Fiul meu care e mare consumator de mămăligă, strâmba din nas. Iar pufuleții spanioli, nu-s răi, dar nu scrie pe pungă „pufuleți”, parcă n-au același gust.
Ce cumpără românul cel mai des și cam cât cheltuie când vine la magazinul românesc? „Cel mai mult se cumpără mezeluri, varză murată, faină, mălaiul, cred că niciun client nu pleacă fără el, dulciuri, nu știu, câte un pic din toate. Iar de cheltuit, să zic, suma cea mai mică ar fi 20 de euro, dar majoritatea vin și cumpără de 50, 60, ajung de multe ori și la 100 de euro. Depinde… de sărbători se fac vânzări mari, cam toată lumea cumpără de peste 100 de euro. Sunt persoane care vin și iau și de 300 – 400 de euro, de sărbători. Lumea face comenzi”, explică Denisa.
Oriunde, în zonele unde există o comunitate mai mărișoară de români vei găsi și un magazin cu produse de-ale noastre. În cel mai rău caz, un magazin cu alimente din estul Europei, care include și produse românești. Pe măsură ce numărul românilor din Spania a crescut, depășind 600.000 de rezidenți oficiali (în realitate probabil mai mulți), magazinele și rețele de distribuție de produse românești s-au multiplicat. În regiunile unde românii sunt adunați în număr mare în arii geografice restrânse, cum e cazul în Castellon, sunt zeci de astfel de magazine. În Barcelona există câteva, dintre care două plus un restaurant românesc pe strada Provença, numită și „strada românilor”. Dar despre asta într-o altă povestire.
