Sunt mulți oameni care vor să slăbească. Cei mai mulți nu cer ajutorul nimănui în acest proces. Știu ei mai bine ce și cum. Au mai făcut treaba asta. Ce poate fi mare brânză să mănânci mai puțin și să te miști mai mult? Știm cu toții regulile de aur ale slăbitului.
Ce nu știm însă cu toții este cum să adaptăm aceste reguli la noi, la cazul nostru particular. Fiecare om e o poveste. Fiecare om are un trecut cu mâncarea din farfuria lui și a celor din jurul lui.
Iată câteva motive pentru care te chinui în zadar să slăbești de unul singur:
1. Nu ții dieta potrivită pentru tine. Da, știu că pare imposibil de crezut, dar nu toți slăbim cu aceleași rețete magice. Nu te poți aștepta ca dieta Dukan să dea rezultate dacă nu ești prieten cu carnea, la fel cum nu poți ține mai mult de 1-2 luni o dietă care te face să te sui pe pereți de foame. Înainte să-i asculți pe toți sfătuitorii în diete din lume, ascultă-te pe tine, în definitiv tu ar trebui să te cunoști cel mai bine. Dacă nu e așa, începe te rog acest proces.
2. Te aștepți la rezultate nerealiste de slăbit. Dacă X a slăbit 5 kilograme pe lună cu un regim și tu dai numai 2 kg, nu e cazul să te gândești că e ceva în neregulă cu tine. Atât timp cât dai 1,5-2 kg/lună ești în cel mai mare grafic. Așteptările noastre referitoare la cât să slăbim pe lună necesită o postare separată. Am văzut atâția oameni nemulțumiți că au dat jos 4 kg, deși ei se așteptau la minim 5, încât mi se pare că unii dintre noi suntem setați pe nefericire indiferent ce ni se întâmplă. Dacă îi întrebi cum au ajuns la cifra asta de 5, nu știu să spună ceva concret, dar pur și simplu ei atât voiau să dea jos.
3. Nu reușești să te separi de cum se mănâncă în casă. De foarte multe ori aud povestea: „Al meu mănâncă numai cartofi prăjiți cu burgeri și e slab băț, iar mie îmi spune că nu poate mânca frunzele mele, iar eu nu am timp să gătesc la dublu.” Vedeți voi cum este iubirea asta? La început vedem numai lucrurile comune, iar după, numai diferențele.
Gândiți-vă că cel care duce furculița la gură sunteți voi, nu soțul/iubitul/copilul/mama. Nu este corect să-i împovărați pe ei cu nereușitele voastre. Aduceți-vă aminte cum ați putut să luptați în trecut pentru ceva ce v-ați dorit cu adevărat. Și acum puteți dărâma munții dacă aveți suficientă încredere în voi. De fapt, ce ne paralizează acțiunile este tocmai lipsa încrederii că suntem în stare să slăbim. Nu mai căutați vinovați pentru ce nu duceți voi la bun sfârșit. Chiar puteți mânca o salată cu ton lângă cineva care mănâncă mici sau pizza. Dacă îți e poftă de pizza, poți gusta și tu, atât cât să mai ai loc să îți mănânci și salata și să nu mori de poftă că nu ai gustat pizza.
4. Nu reușești să controlezi emoțional momentul când ajungi acasă de la serviciu și toată durerea din timpul zilei se îneacă în farfurie seara. Asta nu poate să însemne decât că ai un mare stres în viața de zi cu zi sau mai multe, cărora nu ai învățat încă să le faci față. Momentul în care fugim de noi cu furculița în mână este momentul în care ne predăm respingerii, fricilor, temerilor ce ne urmăresc din copilărie. Întoarceți-vă, vă rog, cu blândețe către agresor, priviți-l în ochi, zâmbiți-i și iertați-l. O să fie cel mai valoros cadou pe care vi l-ați făcut vreodată. E așa de ușor să te plimbi prin viață fără troller-e după tine!
5. Mergi la psiholog înainte de vizita la nutriționist. Nu știu cum să vă explic medical treaba asta (știu cumva, dar vreau să vă las altă imagine în minte), dar de cele mai multe ori pe cântar kilogramele nu sunt de grăsime, ci de vină, durere, suferință, părere de rău. Retenția excesivă de apă din corp are o legătură mare cu frica din noi. Cu frica resimțită în trecut, în copilărie, în adolescență și care stă confortabilă în oasele adultului din noi. Toată această frică și durere din noi, scoasă linguriță cu linguriță cu ajutorul unui specialist, ne ajută să mâncăm mai puțin. Nemaiavând ce să acoperim în noi care doare, realizăm că foamea fiziologică ia locul celei emoționale tot mai mult.
Sunt de părere că toate în viață vin la momentul potrivit și că putem schimba scenariul repetitiv numai atunci când învățăm ceva din el. Indiferent de menirea fiecăruia dintre noi pe Pământ, cred că trebuie să fim în primul rând mesagerii luminii și dragostei și să nu uităm de noi. Fiți energii pozitive, transparente și fluide nu neapărat pentru a salva planeta, ci pentru a vă salva pe voi înșivă!
