Foto: G4Food
Suzana Gras este psihoterapeut, cu clienți pe care îi tratează sau sfătuiește on-line, întrucât ea locuiește pe malul Mării Mediterane.
A ales Spania anul trecut pentru a-și crește copilul într-o țară caldă, primitoare și unde oamenii sunt mai relaxați și mai longevivi.
Dincolo de povestea sa de viată Suzana este și un profesionist desăvârșit care a acceptat să purtăm o discuție pe tema „nebuniei” care ne cuprinde pe toți la fiecare început de an: rezoluțiile de modificare a comportamentului zilnic, în special pe zona de nutriție și practicare a sportului. Și mai ales, am vrut să aflu ce crede ea, ca psiholog, despre faptul că 90% dintre oameni eșuează în acest demers.
Citește aici interviul complet
Ioana Costescu: Suntem încă în ianuarie și, ca în fiecare an, asistăm la o adevărată „nebunie” a dietelor și a restart-urilor. Toată lumea vrea să mănânce sănătos, să meargă la sală și să facă minuni, toate în același timp. Totuși, aproximativ 90% renunță după prima lună. De unde pleacă această nevoie și care este mecanismul din spate? Este un trend social sau o dorință personală?.
Suzana Gras: Cred că impulsul personal al fiecăruia este puternic influențat de contextul din care își ia informația și de mediul în care se învârte. Ideile noastre personale sunt legate solid de trendurile din social media, cercul de prieteni sau mediul de la serviciu. Dorința de schimbare poate fi augmentată sau diminuată de acest context. Nu putem neglija faptul că aspectul fizic este o temă foarte prezentă în media, iar adesea accentul se pune mai degrabă pe exterior decât pe sănătate. Deși discursul recent pare să vireze spre sănătate, a mânca bine și a face sport a devenit, în sine, o modă.
IC: De ce eșuăm atât de des în aceste proiecte de schimbare?.
Suzana Gras: Eșuăm atunci când schimbarea dorită este prea mare față de punctul în care ne aflăm. Schimbările profunde de obiceiuri sunt dificile pentru toți, mai ales când implică neplăcere sau privare, cum ar fi lipsa ciocolatei. Dacă schimbarea se bazează exclusiv pe rezistență și voință, nu putem rezista mult; așa funcționează mintea noastră, nu este un defect de caracter. Trebuie să ne gândim la proiect ca la „mâncatul unui elefant”: se face cu lingurița, prin unități mici.
IC: Dincolo de nutriționiști sau sfaturile de pe internet, cât de important este suportul unui psiholog în acest proces?.
Suzana Gras: Este esențial, mai ales dacă ești blocat într-o buclă de tip „am încercat și m-am lăsat”. Un psiholog te poate ajuta să înțelegi cum funcționează mintea și corpul tău pentru a-ți face un plan solid și rezonabil. În cazul mâncatului emoțional, care ne afectează pe toți într-o anumită măsură, este cu atât mai important să investighezi ce nevoi îți împlinești prin mâncare, dincolo de hrănirea propriu-zisă.
IC: Trăim într-o societate marcată de obezitate și tulburări alimentare precum bulimia. Este vina mediului sau a lipsei noastre de autocontrol?.
Suzana Gras: Este o intersecție între factorii de mediu și cei personali. Trăim într-un „mediu obezogen”, unde suntem bombardați cu porții mari și alimente care nu fac bine corpului. În plus, avem un stil de viață sedentar. Pe plan personal, contează capacitatea de a ne organiza viața și de a ne regla emoțional. Dacă suntem epuizați și la sfârșitul zilei folosim mâncarea și televizorul ca formă de consolare, acest lucru ne scade reziliența emoțională pe termen lung.
IC: Cum sunt afectați copiii în acest context familial și social?
Suzana Gras: Sunt influențați extrem de puternic deoarece sunt confruntați cu modele nesănătoase: sedentarism și mâncat emoțional pentru reconfortare. În același timp, se pune o presiune imensă pe ei să fie competenți și să arate bine, fără a li se arăta cum să obțină aceste lucruri.
IC: Ce putem face pentru ca anul acesta să avem succes?.
Suzana Gras: Este vital să înțelegem că schimbarea de comportament trebuie precedată de o schimbare de perspectivă. Oamenii tind să sară direct la „rețetă” (dietă sau abonament la sală), dar trebuie să ne oprim și să vedem ce ne-a împiedicat până acum să facem sport sau de ce am ajuns să avem nevoie de acea dietă. Nu trebuie să așteptăm data de 1 ianuarie. Important este să ne împărțim obiectivele în bucățele mici și să reluăm procesul de fiecare dată când simțim că am deraiat.
