foto: wikipedia.org
Tesla Diner, mult asteptatul local lui Elon Musk de pe Sunset Boulevard de la Hollywood se dovedeste un fel de Radio Erevan: multe promisiuni nematerializate si multe afirmatii dinainte de lansare interpretabile
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
S-a deschis de curând Tesla Diner, mult așteptatul restaurant al lui Elon Musk de pe una dintre cele mai râvnite artere de mare circulație din cetatea filmului. A mers să vadă cum funcționeasă și câte din promisiunile inițiale sunt respectate un reporter al ziarului britanic The Guardian.
Era aproape ora prânzului, în a treia zi de funcționare, iar coada de la noul Tesla Diner din Hollywood se întindea deja la aproape 100 de persoane, povestește acesta.
Restaurantul a fost promovat ca un drive-in retro-futurist unde poți savura un burger premium, urmări filme clasice pe ecrane gigantice – toate în timp ce îți încarci mașina electrică Tesla.
După luni de discuții și controverse, localul s-a deschis într-o luni la ora 16:20 – o glumă tipică de genul „stoner boy”, pentru care Musk e bine cunoscut. Sute de fani stăteau la coadă să guste burgeri serviți în cutii în formă de Cybertruck sau să îl fotografieze pe robotul Optimus care servea popcorn pe terasa circulară.
Dar asta a fost doar la momentul deschiderii. „La mai puțin de 48 de ore, când am mers eu să iau prânzul, experiența Tesla Diner părea mai degrabă un studiu de caz despre cum să eșuezi fără să plătești pentru asta. Multe lucruri nu funcționau, mâncarea era mediocră, dar fanii stăteau în continuare voioși la coadă pentru merch”, scrie ziarista.
Clienții posesori de produse create de Musk aveau prioritate în condițiile în care aplicația dădea erori
Coada de miercuri dimineață era atât de lungă, mi-a spus un angajat, și pentru că aplicația pentru comenzi drive in dădea erori, iar localul dădea prioritate celor cu mașini Tesla, care puteau intra să comande. Cei fără Tesla stăteau la coadă în picioare, nu cu mașina, și așteptau între două și trei ore să poată lua de mâncare.
„Mă așteptam ca unii să renunțe și să plece, dar doar două familii care dețineau Tesla s-au întors la mașini ca să încerce de acolo. Chiar dacă aplicația tot nu funcționa, aceștia primeau totuși comanda mai rapid. Ierarhia era clară: totul era în degringoladă, dar posesorii de produse Musk sufereau ceva mai puțin.”
Retro-futurism cu viteza de la orice McDonald’s
Noi restul am continuat să așteptăm la soare. Astfel, „retro-futurismul” părea să însemne arhitectură splendida inspirată de Tesla și de perioade mid-century modern, dar cu timpi de așteptare care ar fi închis un McDonald’s obișnuit. Pe ecranele drive-in se proiecta un episod Star Trek, dar cel mai fascinant era să privești Cybertruck-uri custom cum sosesc și pleacă – am numărat cel puțin șase la sosire și au mai venit apoi, inclusiv unul portocaliu din Texas.
Jake Hook, care administrează contul „Diner Theory” pe rețelele sociale, dedicat LA, a descris meniul în cuvinte critice: o combinație între preparate de fast-food ieftine și sandwichuri făcute cu „pâine de la Tartine”, patiseria luxoasă din California. Printre ofertele din meniu, „Epic Bacon” – patru fâșii de bacon cu sosuri în loc de cartofi prăjiți, avocado toast și matcha latte. Am văzut chiar și o salată de kale servită într-o cutie de carton în formă de Cybertruck: bine ați venit în sudul Californiei.
Un angajat ne-a actualizat în timp ce așteptam la coada: nu mai aveau pui, waffles, milkshake sau sifon cu perle de tapioca, cireșe maraschino și cofeină suplimentară. „E din ce în ce mai bine” a oftat un bărbat din spatele meu, mai povestește reportera.
Impresiile clienților
Josh Bates și fiul său Phoenix, în vizită din altă zonă a Californiei, au explicat în felul următor: „Suntem mari fani Musk.” Phoenix, în vârstă de 10 ani, era entuziasmat să viziteze diner-ul: „E primul restaurant pe care Elon Musk îl deschide, așa că am vrut să vin să văd cum e mâncarea.”
Dar după 20 de minute de așteptare și fără să se apropie prea mult de momentul când ar fi putut comanda, tatăl a decis să caute alt loc de luat masa: „E marea deschidere, se mai întâmplă. Fac tot ce pot”, zice el.
Nu era singurul fan cu această atitudine. Ivan Daza, 36 de ani, din LA, a zis că a așteptat două ore cu o zi înainte, ca la 6–7 p.m. să i se spună că bucătăria era închisă. A revenit a doua zi cu fiica lui de opt ani, entuziasmată să vadă robotul Optimus, dar acesta… nu era de serviciu. Daza a fost surprins de problemele din bucătărie – se gândea că poate există un „plan B” – dar în final le-a plăcut ideea de „experiență”. Prețurile au fost mari, dar rezonabile pentru LA: burgerul costă 13,50 $, fără cartofi.
Interiorul era mai aproape de Disneyland decât de In-N-Out: totul cromat, cu scaune futuriste albe în stil anii ’50 și un sistem spectaculos de iluminare. Scara curbată spre SkyPad avea roboți în vitrine pe perete. Ascunsă în spatele unei ferestre cromată, o bucătărie obișnuită, simplă, foarte puțin tehnologică.
O mâncare care a ajuns pe masă rece, după o îndelungă așteptare la coadă
Am stat o oră întreagă la coadă până să ajung să comand. Când am ajuns acolo, i-am cerut unui angajat să îmi spună ce e disponibil pe meniu. Mi-a spus să verific ecranul – se servește ce e listat. Contrar a ce mi se spusese anterior, puteam comanda atât chicken, cât și waffles.
După lunga așteptare, mâncarea a venit în circa 10 minute – mult mai puțin decât cele trei ore prevăzute, dar tot absurd de lung pentru un fast-casual. Un waffle cu fulger Tesla era rece. Puiul prăjit avea un crust gustos, dar tot rece. Salata de kale cu roșii avea doar o parte acoperită cu un dressing ciudat cu mărar. Cola no name avea gust de băutură ieftină și era servită cu pai din bambus „woke”. Dar mâncarea venea în cutii elaborate de Cybertruck, după părerea mea, spectaculoase.
Localnicii păreau îngăduitori cu disfuncționalitățile, dar unii turiști erau mai puțin impresionați. Rick Yin, 32 ani, în vizită din China împreună cu mama sa, se oprise să ia rapid masa de prânz înainte să ajungă la aeroport. A fost oricum, mai puțin rapid. Însă era încântat să vadă robotul Optimus în acțiune și spera la ceva mai hi-tech, nu la „un restaurant obișnuit”. I-au plăcut, totuși, cutiile Cybertruck: „Sunt singurul lucru care merită.”
„Robotul Optimus azi nu e aici, poate mâine”
Am luat mâncarea comandată și am urcat la etaj, în Skypad – un balcon în aer liber cu vedere spre mașinile Tesla aflate la încărcat. Pe două ecrane uriașe rula The Twilight Zone. M-am așezat lângă punctul în care mulți oameni așteptau la coadă să cumpere articole promoționale de la Tesla Diner: un hanorac retro, 95 de dolari; solniță și râșniță de piper Tesla, 65 de dolari; o figurină „Cybertruck levitantă”, 175 de dolari.
În fața mea se afla o mașină mare de făcut floricele, care părea să fie locul unde Optimus servise gustări în seara inaugurării. Musk postase mai devreme în acea dimineață pe rețeaua X că „Optimus îți va aduce mâncarea direct la mașină anul viitor” și sugerase că robotul ar putea fi îmbrăcat într-o ținută retro „drăguță”.
În realitate, Optimus nu era nicăieri de văzut. „Astăzi nu este aici”, mi-a spus mai târziu un angajat, ca și cum piesa scumpă de tehnologie ar fi fost o celebritate umană cu program încărcat. „Poate mâine.”
