foto: www.dreamstime@Ukrphoto
Se pot număra pe degetele de la mâini localurile din România care au mai mult de un secol de istorie în spate. Dar magazine sau alt tip de activități or mai fi existând? Știe cineva care pe unde or fi? Ar merita să fie înregistrate undeva pentru a marca existența lor și a fi promovate, eventual susținute? De ce nu, și pentru a reînnoda firele istoriei.
La Roma, de exemplu, un astfel de registru există, și se regăsesc în el magazine și tot felul de activități artizanale. Mai exact, se numește Registrul activităților antreprenoriale vechi din oraș.
A fost creat în 2011 de către o asociație a organizațiilor patronale în colaborare cu Camera de Comerț și cuprinde astăzi 2600 de activități. Sunt premiate an de an activitățile antreprenoriale „care au reușit să transmită generațiilor succesive inestimabilul lor patrimoniu de competențe și cunoștințe, precum și valorile fondatoare ale activității de antreprenor”.
Firește că într-o tară care a trecut prin comunist peisajul antreprenorial e mult diferit, dar tocmai pentru că sunt foarte rare activitățile care au rezistat ar trebui măcar premiate.
Restautantul care a inventat celebrele fettuccine Alfredo
Alfredo della Scrofa de la Roma este primul restaurant care a pătruns în registrul acestor activități istorice. Cu motivația oficială că este o activitate antreprenorială istorică, bine structurată, care a știut să se adapteze pieței, să se adapteze gusturilor clienților, să intercepteze și să anticipeze tendințele, să accepte cu curaj schimbările, anunță agenția ANSA.
O recunoaștere cu atât mai importantă cu cât acesta este restaurantul care a dat naștere celebrelor paste fettuccine Alfredo. Acum mai bine de un secol, soția bucătarului Alfredo di Lelio rămăsese complet fără poftă de mâncare după ce născuse. Soțul, patron al restaurantului în discuție, și-a frământat mintea ce să inventeze ca să îi stimuleze apetitul și totodată să îi dea putere.
Și așa i-a venit ideea de a combina unt cu parmezan: untul înseamnă grăsime, parmezanul înseamnă proteine. Le-a așezat peste carbohidrații tipici în zona Roma, le fettucine. Nu doar că soția a mâncat cu plăcere, dar curând felul creat de el avea să cucerească majoritatea clienților.
Și nu doar a celor italieni. În anii 20, Mary Pickford și Douglas Fairbanks, un cuplu celebru de la Hollywood din perioada filmului mut, au gustat și ei din fettuccinele lui Alfredo. Erau în trecere pe la Roma, în luna de miere. Atât de tare le-au plăcut și au povestit experiența, că fettucinele cu unt și parmezan aveau să devină un fel de paste mult mai cunoscut astăzi în Statele Unite decât în patria lor natală.
Cum se prepară celebrele fettucine
Pastele fettuccine sunt un fel de tăiței puțin mai lați, vine de la fettuccia, în traducere bandă, pangligă. Deci niște paste lungi cam ca o pangligă mai îngustă. 100 g făină și 1 ou, se face aluat, se întinde, se taie.
Se fierb rapid în apă cu sare și când sunt gata când se ridică deasupra în oală. Odată scurse se trec prin unt încălzit într-o tigaie. Se adaugă și un strop din apa în care au fiert, pentru a se amalgama cât mai bine. Abia când au fost adăugate toate pastele în tigaie și amestecate cu untul se adaugă și parmezan, sare și piper, și se amalgamează în continuare. Proporția corectă trebuie să fie o parte de unt și două părți de parmezan, iar pastele dublu decât el. În traducere: 200 g paste proaspete, 100 g parmezan, 50 g unt. Secretul stă în amestecarea lor rapidă care să confere cremozitate dar fără ca pastele să se rupă.
