Sursa foto: Pixabay
Industria aviatică este supusă unei presiuni tot mai mari pentru a-și reduce amprenta de carbon, care reprezintă aproximativ 2,5% din emisiile globale de CO2. Deși combustibilii sustenabili pentru aviație (SAF) oferă o alternativă promițătoare la kerosen, un combustibil fosil, provocările semnificative împiedică adoptarea lor, transmite publicația Politico.
Fabricați din materii prime nepetroliere, cum ar fi uleiul de gătit uzat și recoltele, SAF nu necesită modificări majore ale tehnologiei actuale a aeronavelor și motoarelor. Cu toate acestea, cresc îngrijorările cu privire la fezabilitatea producerii unei cantități suficiente de combustibili sustenabili pentru a satisface cererea globală.
Antony Henderson, de la Ministerul Transporturilor din Regatul Unit, a subliniat, în cadrul unui eveniment recent de la Farnborough International Airshow, că este puțin probabil ca Regatul Unit să poată produce toată cantitatea necesară. Atât UE, cât și Regatul Unit au mandate pentru creșterea procentului de SAF amestecat cu combustibilul convențional pentru avioane, începând cu 2025, în timp ce SUA a stimulat producția prin Inflation Reduction Act. În ciuda acestor eforturi, nivelurile de producție rămân insuficiente, iar alternativele sustenabile sunt mult mai scumpe decât kerosenul.
O problemă majoră este disponibilitatea limitată a materiilor prime. A început deja cursa pentru obținerea uleiului de gătit chinezesc folosit, iar extinderea producției de SAF ar putea duce la alocarea unor suprafețe vaste pentru cultivarea culturilor, ceea ce ar putea afecta producția alimentară. Deșeurile agricole și deșeurile solide municipale sunt materii prime alternative, dar sunt și ele limitate. Steven Barrett de la Universitatea din Cambridge a subliniat că producerea de combustibili sustenabili pe bază de culturi este rentabilă, dar problematică din cauza lipsei terenurilor și a potențialelor efecte negative asupra producției de alimente.
Pierderea biodiversității, despădurirea și schimbarea destinației terenurilor reprezintă preocupări suplimentare legate de producția de SAF pe bază de culturi. În plus, riscul de fraudă crește odată cu creșterea cererii de ulei alimentar uzat.
