Foto: Pepiniera Roșie
În perioada martie-aprilie, pe fâneţele din comuna montană Siriu, din judeţul Buzău, aflată la poalele Carpaţilor de Curbură, cresc toporaşii, moment în care localnicii îi culeg pentru a produce toporata, o băutură tradiţională românească asemănătoare cu socata, citronadă din toporaşi cum este cunoscută în zonă, transmite Agerpres.
Băutura este deosebit de parfumată şi are o aromă dulceagă, fiind preparată cu miere. De diverse culori, de la nuanţe de albastru până la cei albi, toporaşii sunt culeşi pentru obţinerea unei variate palete de produse cosmetice şi de parfumerie, dar şi în diferite reţete.
“În copilărie aşteptam cu nerăbdare înflorirea toporaşilor, primii toporaşi pe care îi culegeam, îi mâncam, erau căutaţi pentru gustul lor dulce. Făceam un fel de citronadă, îi culegeam, îi puneam la macerat cu miere, era o băutură foarte plăcută la gust pentru noi, în condiţiile în care nu se găseau în comerţ băuturi răcoritoare. Toporaşii îi foloseam pentru a face parfum, abia aşteptam să se desprimăvăreze să îi culegem. Era o plăcere deosebită în a-i găsi pe cei albi în special, ni se păreau că au un parfum mai intens şi erau mai dulci decât ceilalţi, făceam limonadă de toporaşi”, a precizat, pentru AGERPRES, unul dintre locuitorii comunei Siriu, păstrătoare a tradiţiei, Maria Rădulea.
Tradiţia culegerii toporaşilor se păstrează şi astăzi de către locuitorii comunei.
Dis-de-dimineaţă, cu coşuleţele de răchită, căutătorii merg pe fâneţele din preajma satelor şi culeg cu grijă florile, fără a le rupe cu tot cu rădăcină, astfel încât şi la anul să se poată deschide. Tot din străbuni locuitorii au învăţat că florile pot fi culese până în luna iunie, când cucul încetează să mai cânte, pentru că de atunci înainte îşi pierd dulceaţa şi parfumul.
“Se culeg toporaşii, se pun cu apă la macerat patru, cinci zile, şi cu miere, după gust, în funcţie de cât de dorim să fie de dulce şi se adaugă câteva felii de lămâie. Sucul ia o culoare violet şi este plăcut la gust, dulce, este parfumat, răcoritor şi are mirosul primăverii. Când facem această băutură, simţim că a venit primăvara. Pentru o cană de jumătate de litru, se culeg cam 50 de grame de toporaşi. Chiar acum am la macerat toporaşi cu miere. Ne povestea bunicul să îi culegem până în ziua de Petru şi Pavel pentru că până atunci cântă şi cucul. După aceea, toporaşii nu mai miros, se mai culeg, dar nu mai sunt parfumaţi. Bunicul meu mi-a spus despre reţetă, că sunt printre primele flori ale primăverii, ne-a împărtăşit din plăcerea de a privi aceste flori ca o renaştere. Sunt din Siriu, se găsesc pe toate fâneţele, sunt foarte frumoşi acum, mergem cu un coşuleţ să îi culegem, este plăcut. Tradiţia de a-i culege este de sute de ani”, a mai declarat Maria Rădulea.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Rudele sălbatice ale panseluţelor, toporaşii (Viola adorata) sunt apreciaţi pentru coloranţii naturali care pot da valoare unor produse, dar şi pentru parfumul subtil, apreciază specialiştii Băncii de Resurse Vegetale Genetice (BRGV) din Buzău.
“Sunt apreciaţi pentru aportul medicinal, pentru coloritul pe care îl pot imprima în diverse preparate, în ceaiuri, băuturi, cosmetice, de la albastru până la diverse nuanţe de roz. Vorbim despre coloranţi naturali valoroşi, apreciaţi, pentru că în spatele unor coloranţi naturali stau substanţe benefice sănătăţii cum ar fi pigmenţii antocianici sau flavonoidele, cunoscute pentru puterea lor antioxidantă, menţin starea de sănătate. Se recomandă ca tot ce este colorat natural să fie folosit pentru că sunt pigmenţi foarte puternici. Toporaşii sunt de mai multe varietăţi în flora spontană, de la cei albi puternic parfumaţi, până la cei cu diverse nuanţe de albastru, din aceeaşi familie a panseluţelor. Sunt rudele sălbatice ale acestor flori”, a subliniat, pentru AGERPRES, directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Toporaşii, vestitorii primăverii, alături de alte flori, sunt cunoscuţi încă de pe vremea Greciei Antice pentru frumuseţea lor, dar şi pentru efectele terapeutice. Cresc în grupuri, au un miros dulce aromat, frunzele în formă de inimă sunt la rândul lor utilizate într-o varietate de produse şi cresc până la o înălţime de aproximativ 3 centimetri.
