Descoperire revoluționară: Uleiul de pește ar putea reduce rezistența la insulină și ar putea ameliora toleranța la glucoză 

ulei de peste, studiu, omega-3, probleme cardiace Sursa foto: Pixabay/akirEVarga

Un studiu realizat în Brazilia sugerează că uleiul de pește ar putea reduce rezistența la insulină și ar putea ameliora toleranța la glucoză prin influențarea răspunsului inflamator al organismului. Studiul, finanțat de FAPESP și publicat în revista Nutrients, a fost efectuat pe șobolani care, deși nu erau obezi, prezentau o afecțiune asemănătoare diabetului de tip 2, caracterizată prin niveluri ridicate de zahăr în sânge din cauza eficienței reduse a insulinei, conform SciTechDaily.

Cum acționează omega-3 asupra rezistenței la insulină

Autorii studiului explică faptul că acizii grași omega-3, prezenți în uleiul de pește, sunt recomandați persoanelor cu probleme cardiovasculare și diabet de tip 2. Totuși, efectele acestora asupra rezistenței la insulină în absența obezității sunt mai puțin studiate.

În cadrul cercetării, administrarea a 2 grame de ulei de pește pe kilogram de greutate corporală (echivalentul a 540 mg/g acid eicosapentaenoic – EPA și 100 mg/g acid docosahexaenoic – DHA), de trei ori pe săptămână, timp de opt săptămâni, a redus semnificativ rezistența la insulină la șobolanii non-obezi. Aceștia au prezentat, de asemenea, niveluri mai bune ale glicemiei, markerilor inflamatori și profilului lipidic, inclusiv scăderea colesterolului total, LDL („colesterolul rău”) și trigliceridelor.

Implicații pentru tratamentul diabetului

Deși rezultatele sunt preclinice, acestea oferă speranțe pacienților non-obezi cu diabet de tip 2, care reprezintă aproximativ 10%-20% din totalul cazurilor la nivel mondial.

Experimentele noastre au implicat șobolani Goto-Kakizaki [GK], un model animal pentru diabetul de tip 2 la indivizi non-obezi. Am descoperit că rezistența la insulină poate fi redusă la acești subiecți prin modularea răspunsului inflamator, schimbând profilul celulelor de apărare [limfocite] dintr-o stare proinflamatorie într-una antiinflamatorie. Acest proces este similar cu cel observat la persoanele obeze cu rezistență la insulină care primesc suplimente de omega-3”, a declarat Rui Curi, directorul Centrului de Educație al Institutului Butantan și profesor la Universitatea Cruzeiro do Sul (UNICSUL).

(articolul continuă mai jos)

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:


Modificările limfocitelor, celule albe implicate în răspunsul imun adaptativ, pot declanșa un efect de cascadă asupra altor celule ale sistemului imunitar. „În studiile anterioare, am observat modificări atât în limfocite, cât și în macrofage la șobolanii non-obezi cu rezistență la insulină. Aceste celule produc mai multe citokine proinflamatorii, la fel ca în cazul persoanelor obeze cu diabet”, a explicat Curi.

Inflamația sistemică, un factor cheie

Obezitatea este un factor major de risc pentru diabet, dar nu este singurul. În cazul pacienților non-obezi, principala ipoteză este că boala are o cauză genetică. Un articol publicat în revista Cells explorează posibilitatea ca rezistența la insulină la aceștia să fie legată de un tranzit intestinal încetinit.

Majoritatea persoanelor obeze suferă de o inflamație cronică de nivel scăzut, care afectează căile de semnalizare ale insulinei. Țesutul adipos, prezent în exces în obezitate, eliberează citokine proinflamatorii ce promovează rezistența la insulină. La modelele non-obeze, acest factor lipsește, dar inflamația sistemică este prezentă”, a explicat Curi.

Un alt articol, publicat în FEBS Letters, a raportat o alterare precoce a mecanismelor antiinflamatorii la șobolanii GK cu rezistență la insulină. Ganglionii limfatici ai puilor de 21 de zile prezentau deja o reducere a markerilor celulelor T reglatoare (Tregs), celule cu rol antiinflamator. Alte modificări inflamatorii timpurii au fost, de asemenea, observate.

Suplimentarea cu ulei de pește a inversat acest profil proinflamator, având un efect antiinflamator semnificativ. Am observat o scădere a polarizării celulelor Th1 și Th17 (subtipuri de limfocite cu rol crucial în inflamație), precum și o creștere a procentului de Tregs, care pot inhiba activarea limfocitelor proinflamatorii. Astfel, acizii grași omega-3 au reușit să reducă rezistența la insulină”, a explicat Tiago Bertola Lobato, doctorand și autor principal al studiului.

Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste descoperiri. „Aceste studii au fost realizate pe modele experimentale bine stabilite, care limitează rezistența la insulină la indivizi non-obezi. Sunt necesare teste pe subiecți umani pentru a determina doza optimă și tipul cel mai potrivit de acid gras omega-3”, a concluzionat Curi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *