Sursa foto: Dreamstime
Părinții care se simt exasperați de refuzul copilului lor de a consuma o gamă mai largă de alimente, pot găsi alinare în concluziile oamenilor de știință, care spun că, acest comportament este, în mare parte, determinat de gene, nu de educație.
Mofturile copiilor legate de anumite feluri de mâncare, nu sunt efectul educație, nu pot fi controlate și depășite, decât în mică măsură și ating apogeul la vârsta de șapte ani. Cel puțin aceasta este concluzia unui studiu, publicat în Journal of Child Psychology & Psychiatry.
Vârsta critică
Cercetătorii au studiat obiceiurile alimentare ale copiilor de la vârsta de 16 luni până la 13 ani și au constatat că, în medie, mofturile alimentare se schimbă foarte puțin de-a lungul acestor ani. Momentul de maxim, când copiii sunt extrem de reticenți la unele alimente pe care le refuză categoric, este în jurul vârstei de 7 ani, după care această atitudine radicală începe să scadă lent și devin din ce în ce mai cooperanți. Cel mai ridicat grad de acceptare este la 16 luni, și scade semnificativ, la mai puțin de 25% între 3 și 13 ani, când copiii sunt extrem de mofturoși și selectivi
Când au analizat factorii care influențează atitudinea față de unele alimente, a fost clar că deciziile copiilor sunt în ADN-ul lor. Variabilitatea genetică din populație a explicat 60% din diferențele față de tipul alimentelor pe care copiii le refuză. Această descoperire sugerează că obiceiul de a consuma doar anumite alimente și de a le refuza pe altele, pe criterii de aromă, culoare și gust, dar și o accentuată reticență față de alimente sau combinații noi, este o chestiune înnăscută și nu un efect al educației sau a modului în care a evoluat etapa de diversificare alimentară a bebelușilor.
Rolul geneticii
Studiul Gemini din Marea Britanie a înscris 2.400 de seturi de gemeni pentru a explora influența geneticii și a mediului stilului alimentar al copiilor. Părinții au completat chestionare despre obiceiurile alimentare ale copiilor lor la 16 luni și din nou la 3, 5, 7 și 13 ani.
Pentru a determina cât de mult contribuie factorul genetic la preferințele copiilor și cât se datorează factorilor de mediu, cercetătorii au comparat obiceiurile alimentare ale gemenilor identici cu cele ale gemenilor non-identici. În timp ce gemenii identici împărtășesc 100% din gene, gemenii non-identici împărtășesc doar jumătate.
În revista Journal of Child Psychology and Psychiatry, cercetătorii descriu cum obiceiurile alimentare pretențioase au fost mai asemănătoare la gemenii identici decât la gemenii non-identici, dovadă că genetica stă în mare parte la baza diferențelor de mofturi alimentare.
Ce beneficii aduce studiul pentru părinți
Studiul este util pentru că, pe de o parte explică cu argumente atitudinea copiilor față de alimente, pe care aceștia le împart clar între preferate și categoric refuzate, pe de alte le oferă părinților posibilitatea de a fi mai toleranți și de a găsi cele mai bune perioade în care intervențiile pentru o dietă mai variată ar putea fi mai eficiente.
Alți factori care influențează copiii mofturoși provin din mediul lor, au spus cercetătorii, cum ar fi mesele luate în familie și tipurile de alimente consumate de cei din jurul lor.
O altă concluzie a studiului este că, deși genetica are un rol important în determinarea obiceiurilor alimentare ale copiilor, mediul este de asemenea esențial. Experiențele împărtășite de gemeni, cum ar fi tipurile de alimente consumate acasă, au fost factori care au determinat respingerea unor preparate când erau bebeluși. Între vârstele de 7 și 13 ani, experiențele individuale, cum ar fi grupul de prieteni, au explicat aproximativ 25% din variațiile nivelului de mofturile alimentare.
Experiențele comune, cum ar fi mesele în familie, au fost cele mai influente în perioada de început, astfel încât oferirea unei varietăți de alimente la acea vârstă ar putea fi cea mai eficientă soluție, au spus cercetătorii.
Dr. Zeynep Nas spune: „Genetica nu înseamnă destin, iar tiparele impuse de ADN pot fi depășite, deși nu există un moment clar când se va întâmpla asta, dar cu siguranță, reticențele alimentare scad semnificativ, chiar dacă lent, după vârsta de 7 ani. Părinții pot continua să-și sprijine copiii în adoptarea unei diete variate pe toată perioada copilăriei și adolescenței, dar pe măsură ce copiii cresc, colegii și prietenii ar putea deveni o influență importantă asupra dietei lor”.
Genetica este cea care afectează receptorii gustului și mirosului, dar în final este „învinsă” de reacțiile din creier creier care influențează apetitul și interesul pentru alimente.
O mai bună înțelegere a geneticii alegerilor alimentare ar putea ajuta oamenii de știință să identifice ce îi împiedică pe unii oameni să mănânce sănătos și să deschidă calea pentru alimente sănătoase modificate, care să fie mai atrăgătoare.
