Sursa foto: Freepik
Observăm rând pe rând varietăți noi de struguri fără semințe tot mai disponibili în toate lanțurile comerciale, au câștigat tot mai mult teren în detrimentul strugurilor de masă obișnuiți. Dar este mai puțin știut că sunt soiuri brevetate și cine dorește să le cultive și comercializeze trebuie să plătească drepturi de utilizare către cine le-a creat, scrie publicația gastronomică italiană Il fatto alimentare.
Strugurii fără sâmburi se deosebesc prin perioada de maturizare, nuanțele de culoare și gust, forma boabelor și a ciorchinelui. Este mai puțin cunoscut că Exotic pearl, Sugar crisp, Candy snap, cele mai cunoscute, sunt soiuri „brevetate”, adică pot fi cultivate doar prin plata unor drepturi de utilizare către companiile care le-au dezvoltat. Valabil în întreaga lume.
Terenul câștigal la nivel global de soiurile fără sâmburi a schimbat structura pieței mondiale a strugurilor de masă, o piață înfloritoare, care a înregistrat o creștere record a producției: +20% în aproximativ un deceniu. Producătorii tradiționali de struguri de masă din Europa, în principal Italia și Franța, au continuat în acest deceniu să mizeze pe soiurile clasice, fiind inițial luate prin surprindere de țările emergente, cum sunt Peru și Chile. Care au început să se impună pe piața internațională concentrându-se exclusiv pe strugurii fără sâmburi. Și nu numai acestea.
Cine preferă strugurii fără sâmburi?
Intrarea acestor soiuri noi pe piață răspunde la modificările din preferințelor consumatorilor, care preferă tot mai mult strugurii fără sâmburi ca struguri de masă. Mai mult, scrie publicația, în unele țări unde strugurii nu se consumau în mod tradițional, cum ar fi Marea Britanie și țările din nordul continentului, au cucerit piața direct strugurii fără sâmburi, care sunt percepuți ca un standard.
În schimb, în regiunile unde strugurii sunt un fruct tradițional, cum sunt Europa centrală și de sud, soiurile cu sâmburi continuă să fie apreciate de mulți consumatori, pentru aroma și parfumul lor. Motiv pentru care nevoia de a trece la strugurii fără semințe este mai slab resimțită.
Însă există deja o formă de lobby din partea creatorilor de noi soiuri – breeders, care încearcă facă loc propriilor creații pe piață pentru că dețin drepturi de proprietate intelectuală asupra lor. Pentru cine dorește să înceapă să îi producă, interceptând ulteriore cereri pe piață care să urmeze trendul ultimilor ani, aceștia oferă licențe de producție contra cost. O situație complet diferită față de soiurile clasice, care sunt, în mare parte, libere de restricții în ce privește producția și comercializarea.
Cine câștigă din producția de struguri fără sâmburi?
Promovarea strugurilor fără semințe este susținută de marile grupuri internaționale specializate, în special din SUA, Israel și Spania, care au investit în dezvoltarea lor, continuând să creeze noi soiuri ale căror licențe le cedează companiilor comerciale. Apoi, aceste companii, la rândul lor, transferă licențele agricultorilor.
Pentru a le putea cultiva, fermierii trebuie să plătească drepturi sub formă de redevență breeder-ului. Această taxă se calculează în baza suprafeței plantate (număr de plante sau hectare) și, adesea, o procent din valoarea produsului comercializat.
„Pirații” strugurilor fără semințe
Un sistem bine organizat, dar cu unele puncte slabe. Pe lângă criticile privind distribuirea asimetrică a veniturilor în favoarea breeder-ilor și lipsa de transparență a contractelor și a prețurilor de vânzare, au apărut și numeroase cazuri de „piraterie” – plantații neautorizate care cultivă aceste soiuri „protejate” de royalties. Problema a căpătat proporții atât de mari, încât patru dintre cele mai mari companii care au dezvoltat aceste soiuri (Sun World, Snfl și Ifg din SUA, împreună cu Grapa Varieties din Israel) au format o alianță pentru a combate producția și reproducerea neautorizată a soiurilor lor.
În Italia, situația este și mai nuanțată, după ce o sentință în justiție de acest favorabilă cultivatorilor. În mai, instanța supremă, Curtea de Casație, a emis o decizie prin care a recunoscut dreptul producătorilor de a comercializa liber strugurii obținuți din plante înmulțite în mod legitim și pentru care au fost plătite deja redevențele. O hotărâre considerată istorică, ale cărei efecte practice sunt așteptate, însă operatorii din industrie ezită să facă previziuni.
