Șnițel de parizer/ Un preparat al sărăciei, care vine din perioada comunistă/ În loc de carne se folosea acest mezel ieftin și mai ușor de găsit

Mărturisesc că ideea unui șnițel de parizer mi-a venit de la Oana Coantă de la Bistro de l’Arte din Brașov, care postează pe Facebook meniul, inclusiv, din când în când, șnițelul.

Mama făcea șnițelul asta de câte ori rămânea în pană de idei (și materii prime), în anii 80, când carnea nu era prea ușor de găsit. Majoritatea aveau atunci un înlocuitor. Exista înlocuitor de unt (margarina), înlocuitor de cafea (nechezolul) și înlocuitorul de carne, șnițelul din parizer sau salam. Crusta crocantă lua din gustul cam sleit al mezelului, pentru producerea căruia care nici în ziua de azi nu vreau să aflu ce se folosea.

Ingrediente

Câteva linguri de făină

Câteva linguri de pesmet

2 ouă

Felii tăiate mai gros de parizer

Ulei de floarea soarelui, cam de un deget înălțime în tigaie.

Prepararea șnițelului de parizer

Foto: G4Food

Rețeta, e simplă, ca la orice șnițel. Uscăm bine feliie de parizer cu un prosop de hârtie. Batem bine ouăle. Trecem felia pe ambele părți prin făină, apoi prin ou și prin pesmet. Repetăm trecerea prin ou și prin pesmet și punem în tigaia cu ulei încălzit la 180 de grade C (să nu fumege și să înceapă să sfârâie când punem șnițelele).

Întoarcem și pe celaltă parte după câteva minute, iar când e gata îl scoatem pe o hârtie pentru a absorbi excesul de ulei.

Garnitură? Cartofi, salată, piure, orice vă pică bine.

Poftă bună!