Șacalii au devenit un pericol pentru gospodăriile din toată țara
În ultimii ani, un nou dușman dă târcoale gospodăriilor din România. Șacalii s-au înmulțit în mod spectaculos și s-au răspândit în numeroase zone. În general foarte discreți, ei își fac simțită prezența mai ales prin urletele lor și prin pagubele pe care le produc. Dar zilele acestea un șacal, turbat, se pare, a atacat o femeie din județul Iași.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„Este greu de spus când și unde au apărut în România primii șacali. Cert este că, în urmă cu aproximativ 35 de ani, au început să li se observe urmele în Dobrogea, în Banat, apoi în Oltenia. Putem spune că șacalii sunt o specie invazivă, care avansează foarte discret. Ei sunt originari din Orientul Mijlociu, dar acum trăiesc în zona Dunării, pe ambele maluri, pe lângă lacuri și bălți din zonele de câmpie”, afirma Petre Gărgărea, șef al Serviciului Cinegetic din cadrul RNP ROMSILVA.
„Din multe puncte de vedere este un animal mai orientat, mai inteligent decât vulpea. Profită de existența așezărilor umane și se instalează în preajma lor, atunci când are condiții, pentru că acolo își găsește foarte ușor hrana, prin gropile de gunoi sau pe lângă gospodăriile mărginașe, de unde fură câte o pasăre”, a adăugat sursa citată.
Epidemia de pestă porcină a înmulțit exponențial șacalii. Au ajuns și în București!
Epidemia de pestă porcină africană care a afectat România a fost, în același timp, o adevărată mană cerească pentru aceste animale. Șacalii au fost printre primii beneficiari ai resurselor de hrană rezultate prin moartea mistreților. Mai mulți vânători povestesc cum prin anii 2019 – 2020 șacalii, până atunci invizibili, dormeau pe malurile canalelor din Delta Dunării.
Conform estimărilor, numărul lor a crescut rapid. Dacă în anul 2012 se aprecia că trăiesc puțin sub 5.500 de exemplare, în 2017 populația ajunsese la aproape 11.000. Acum specialiștii spun că numărul lor a ajuns să depășească 40.000!
Până prin 2020, în România, arealul lor se întindea din Dobrogea, pe ambele maluri ale Dunării, în Câmpia Română, până în zona Dealurilor Subcarpatice, în Oltenia și în Banat. Acum, însă, șacalii sunt prezenți și în zonele de câmpie ale Moldovei, pe toată Valea Siretului.
Recent, reprezentanţii Federaţiei Asociaţiilor Vânătoreşti din România, au avertizat că, doar în pădurile din jurul Capitalei, s-ar afla câteva mii de exemplare!
Cât de periculoși sunt șacalii
Șacalul este un prădător foarte eficient. Îndrăzneț și agresiv,trăiește în haite, ceea ce îi sporește eficiența. El se instalează în zonele din câmpie, luând locul vulpilor, pe care le alungă din teritoriul pe care se instalează. Atacă păsările domestice, chiar și în curțile de la marginea satelor, dar nu pătrunde în cuibar. În schimb, în haite, atacă inclusiv stânele, după cum arată datele strânse în ultimii ani. De asemenea, în haită atacă și oile și caprele aflate la păscut, dacă nu sunt supravegheate.
În schimb, șacalii se tem de lupi și nu îndrăznesc să pătrundă în arealul acestora. De asemenea, nu atacă nici porcii adulți, vitele, caii sau măgarii. Dar vițeii mici sau mânjii, ca și purceii, dacă nu sunt supravegheați le pot cădea ușor pradă.
În general, nu atacă omul. Dar excepția de zilele trecute, din județul Iași, e un avertisment. O femeie a fost atacată de un șacal în timp ce se afla într-o grădină aflată la marginea satului. Animalul agresiv a mușcat-o de mai multe ori înainte de a fi omorât. Din informațiile disponibile până la această oră, se pare că șacalul era turbat.
Un animal greu de vânat
Deși au existat și se mențin în continuare cote de vânătoare destul de însemnate pentru șacalul auriu, acestea nu sunt realizate decât în proporție de aproximativ 60 – 70%.
Tot dl. Gărgărea ne-a explicat motivele pentru care vânătoarea de șacali este dificilă. „Când este hăituit, se ascunde și se strecoară și se întâmplă să îți apară exact în față, prin surprindere. Apoi dispare imediat în spatele tău.”
Se hrăneşte noaptea când, de regulă, vânează în haite, situație în care atacă cu succes și prăzi mai mari, cum ar fi oi și capre.
Când nu are încotro, se hrănește și cu unele fructe, porumb sau alte vegetale.
Dușmanul vulpilor se teme de lupi
Șacalul auriu este un animal din familia Canidaelor, care mai cuprinde vulpea, lupul și câinele. Este asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta și mai mare decât vulpea. Are botul ascuţit, ca şi urechile, pe care le poartă permanent ridicate în sus. Coada este stufoasă (aproape ca la vulpe), dar mai scurtă şi se termină brusc, de parcă ar fi tăiată.
Adulţii au lungimea corpului de 105-130 cm, din care coada măsoară circa 30 cm. Înălţimea la greabăn este de 50 cm şi greutatea cuprinsă între 10-15 kg. Blana are păr aspru, asemănător lupului, dar de culoare galben – aurie, cu nuanţe roşcate vara sau cenușiu – negricioase iarna. Are dentiţia caracteristică întregii familii a Canidae-lor, adică 42 de dinți. În libertate, trăiește între 12 și 14 ani.
Impresionează prin urletele prelungi, pe multiple tonalități, pe care le schimbă rapid și imprevizibil. Aceste sunete sunt foarte neplăcute, chiar înfricoșătoare pentru locuitorii caselor sau ai fermelor izolate. Rolul lor este de a comunica între membrii haitei, mai ales noaptea, atunci când vânează. Pentru că, așa cum am arătat, șacalul este unul dintre cei mai agresivi prădători. Alimentația șacalului este foarte variată și constă din şoareci și alte rozătoare mici, cadavre diverse, iepuri, iezi de căprior, păsări domestice, păsări ce cuibăresc la suprafața solului, insecte, reptile, hoituri și resturi din apropierea așezărilor umane. Este considerat foarte periculos pentru iezii de căprior, viţeii de cerb şi chiar pentru purceii de mistreț.
