Bucuria vacanţelor mele de vară erau călătoriile cu bunicii la Tulcea. Le făceam cu trenul personal, în care ne urcam în gara din Codlea, după prânz, şi care ajungea acolo abia a doua zi, în zori. Pentru mine şi frate-meu mai mic nu era însă nimic obositor. Hurducăitul şi opririle în fiecare gară şi haltă, escala de câteva ore la Bucureşti, în Gara Obor, unde aşteptam legătura pentru Tulcea şi mâncam, noaptea, pe bancă, bunătăţile pregătite de bunica pentru drum, dormitul în tren, pe banchetele de vinilin, toate făceau parte din magia călătoriei. Iar când ajungeam, intram într-o lume care continuă să mă farmece şi astăzi: cea a oraşului de pe malul apei.
Cherhanalele cu peşte proaspăt scos din Dunăre, covrigii calzi cu lapte bătut şi dobrogenele fierbinţi cu brânză de la simigeria-plăcintărie din centru, mirosul de ardei copţi şi seminţe prăjite din mahalaua unde trăgeam la o rudă de-a bunicilor, saramura cu ciuşcă făcută în curte, la umbra unui nuc, jovialitatea oamenilor care, deşi aveau puţin, ştiau să se bucure, toate mă făceau să intru, la Tulcea, în altă lume. Eram, de fapt, aveam să constat ca adult, sub fascinaţia influenţelor Orientului.
După vreo zece zile în care trăiam pur şi simplu în altă dimensiune, urma drumul înapoi spre casă, tot cu trenul. Geamantanele bunicilor plesneau, la propriu, de tot soiul de peşti de care făceau rost de la pescari şi cunoştinţe, provizii care erau păstrate apoi la congelator pentru luni de zile, căci în zona Braşovului era aproape imposibil, pe vremea lui Ceuaşescu, să găseşti peşte de Dunăre.
Cum ajungeam înapoi la Codlea, se pregătea o masă de peşte pentru rude şi prieteni şi ceva din atmosfera de la Tulcea plutea şi în curtea noastră lungă şi plină de flori, locuită de mai multe familii.
Bunica gătea toată vara afară, pe plita unei sobe vechi cu lemne instalată într-un gang de lângă casă. Când făcea reţetele ei cu tot felul de legume şi mirodenii, mirosurile învăluiau toată curtea. Unul dintre cele mai ameţitoare era al plachiei de peşte, un fel special pe care îl făcea doar pentru duminică sau în zile de sărbătoare.
Iată reţeta care sper să vă ducă şi pe voi, de Florii, măcar cu gândul la lumea bogată culinar a Dobrogei.
Ingrediente:
- 8-10 bucăţi de crap
- 4 cepe destul de mari
- 4 ardei kapia
- un ardei gras galben sau verde
- 2 conserve de roşii de 400 de grame sau 6-8 roşii crude tăiate cubuleţe
- 2 fire de usturoi verde sau 4 căţei mari de usturoi
- 4 frunze uscate de dafin
- ulei de măsline şi de floarea soarelui
- 2 linguri de pastă de roşii sau bulion
- sare, piper, 2 linguriţe de zahăr, făină, 150 de mililitri de vin
Puteţi cumpăra peştele direct tăiat rondele, iar dacă e întreg, e nevoie de un crap de cel puţin 2 kilograme, care se taie în bucăţi groase de 3 centimetri. Se dau cu puţină sare şi piper, se tăvălersc în făină şi se prăjesc în ulei de floarea soarelui cât să capete crustă pe o parte şi pe alta.
Nu trebuie să fie foarte bine gătite, pentru că urmează să mai fiarbă şi în cratiţă, la un loc cu legumele, şi nu trebuie să se fărâme. Dacă nu s-a ars, nu aruncaţi uleiul în care aţi prăijt peştele. El poate fi adăugat în sosul de legume, aducând un plus de savoare.
Separat, se taie mărunt toate legumele. Se călesc într-o oală încăpătoare, în ulei de măsline, mai întâi ceapa, ardeii, usturoiul şi dafinul, cu puţină sare. Când acestea sunt înmuiate bine, se adaugă şi roşiile cubuleţe, cele două linguri de bulion, sarea, zahărul (2 linguriţe), piperul şi vinul. Se mai lasă să clocotească 10 minute şi se introduce uşor în oală peştele prăjit, bucată cu bucată, având grijă să nu îl rupem.
Turnăm şi puţină apă, doar cât să obţinem atâta cantitate de sos cât să acopere peştele, oala nu trebuie să băltească, iar textura sosului trebuie să fie groasă. Se pune capacul, se dă focul la minim şi se lasă să clocotească totul alte 10 minute, timp în care aroma peştelui se întrepătrunde cu cea a legumelor călite. Omogenizarea plachiei se face uşor, clătinândd cratiţa, iar dacă folosiţi la amestecarea sosului lingura sau spatula trebuie să aveţi grijă să nu rupeţi bucăţile de crap. La final, dacă sosul vi se pare prea apos, îl puteţi îngroşa cu o lingură de amidon de porumb sau făină.
Plachia de crap e potenţată de o mămăliguţă pripită, dar merge şi cu pâine proaspătă.
Sursa foto: G4Food
Citește și Rețetele bunicii: Ciorbă cu leurdă, lobodă și leuștean, de înnebunit vecinii
