sursa foto: G4Food Bucureștiul fierbinte de vară nu înseamnă doar miros de asfalt încins, claxoane și oameni nervoși în trafic, ci și aromele de ardei copți sau vinete ce te împresoară de la geamul te miri cărui bloc, în drum spre piață. Mirosurile astea mă poartă direct în curtea cumetrei Maria din mahalaua tulceană în care mergeam în vacanțe împreună cu Nana și bunica.
Maria era văduvă, iar căsuța ei era destul de modestă, însă asta nu scădea cu nimic încântarea copilului venit de la munte în fața universului cu totul diferit al Dobrogei. Pe strada ei locuiau și câteva familii de turci și îmi amintesc cât de fascinată am fost când am intrat cu „bunicile” într-o casă de-ale lor și am văzut pentru prima dată femei în șalvari, șezând pe perne direct pe podea și ghicind în cafea. De la astfel de turcoaice Nana furase, în tinerețe, arta de a citi în zaț, iar bunica pe cea de a da în cărți, de fapt prilejuri de a te întinde la o vorbă într-o după-amiază leneșa de vară. Dar asta e o altă poveste.
Cumătra avea în spatele casei și o mică grădină de legume, unde se coceau, dulci și cărnoși, ardei kapia și roșii din care ieșea una dintre cele mai bune mâncăruri de legume pe care le știu. Dacă m-ar trezi cineva și mi-ar cere să descriu, pe loc, în două-trei cuvinte, Tulcea, aș spune „mâncare de ardei kapia copți cu roșii, usturoi și pătrunjel”. Sau zacuscă, dar mai degrabă cu sensul pe care cuvântul îl are în rusă, de gustare ușoară.
Ingrediente:
– 1,5 – 2 kg de ardei kapia cât mai cărnoși
– 6 roșii mari
– o căpățână de usturoi
– o legătură zdravănă de pătrunjel
– două linguri de pastă de roșii
– 2 linguri de oțet balsamic
– ulei de măsline sau de floarea soarelui
– sare, 2 lingurițe de zahăr (dacă e cazul, în funcție de dulceața legumelor)
Procedeu:
Ardeii se coc pe grătar sau pe aragaz, într-o tigaie mai veche, pe care nu v-ați îndurat să o aruncați. Pe măsură ce se coc, se pun într-un vas, presărați cu sare, și se țin acoperiți, ca să fie mai ușor de curățat. Se îndepărtează apoi coaja, se spală de sâmburi și se lasă într-un castron, rupți în fâșii și având grijă să păstrați, pe cât se poate, zeama pe care o lasă. Între timp, roșiile se taie cubulețe, iar usturoiul se toacă mărunt și se călesc împreună într-o tigaie, în ulei. Când sunt aproape gata, se adaugă și ardeii copți cu tot cu zeama lor, pasta de roșii, sarea, oțetul balsamic și zahărul. Se lasă tot amestecul să fiarbă la foc mic câteva minute, până când mâncarea capătă o textură cremoasă. După ce oprim focul, adăugăm pătrunjelul tocat și asta e tot.
Nebunia asta se poate mânca așa, cu lipie sau pâine, cum făceam noi, în curtea cumetrei Maria, unde dogoarea verii și obișnuința de a te mulțumi cu puțin nu te făceau să te preocupi de nu știu câte feluri la o masă.
Dar merge foarte bine alături de o vrăbioară de vită puțin perpelită în unt și cimbru, în tigaie, sau cu o telemea maturată de capră sau oaie, presărată cu nițel ulei de măsline și oregano, cum fac grecii.
N-are rost să vă spun mai multe. O să-mi dați dreptate când o veți găti.
