Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim
Salina Praid devine un capitol de istorie rușinoasă a industriei noastre, unul dintre exemplele vizibile de la o poștă, de incompetență a autorităților. Dacă e vorba și de corupție sau reavoință e musai să așteptăm un verdict al instanțelor de judecată, deși putem să arătăm cu degetul. Însă, în timp ce autoritățile abilitate vor hotărî cine-s vinovații, locuitorii zonei suferă. Totul funcționa în jurul salinei; întreaga microeconomie locală avea la bază sarea și turismul. E adevărat că, precum sarea cu impurități, așa era și mare parte din fiscalizare: mai gri sau chiar la negru.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Am fost acolo înainte de dezastru și zona, deși înfloritoare, se baza o inerția lui „ne merge bine și așa!”. Turiștii care așteptau la cozi semnificative trebuiau să doarmă și să mănânce undeva. De cele mai multe ori nu primeau bon sau factură nici pentru gogoașa de la toneta insalubră din colt, nici de la pensiunea cu câteva margarete. Raportul între numărul de turiști și veniturile declarate de mulți operatori zonali arată discrepanțe care ar fi trebuit să dea de gândit ANAF-ului.
Și cum salina nu mai poate fi salvată, poate e momentul unui reset complet: de la mentalitatea de business la regândirea întregului concept. Apăsați îndelung pe butonul off, scoateți totul din priză, apoi apăsați butonul de on și instalați o nouă strategie.
Spre exemplu valorificarea patrimoniului gastronomic imaterial sau inventarea unuia. Crearea unui punct de atracție turistică bazat pe bucătărie și produse locale. De la păstrăv în crustă de sare până la murături, de la kurtos sărat la Salinate de Praid (după modelul Salinatelor de Turda) ideile ar trebui să depășească clișeele gastronomice care ne-au fost servite înainte de dezastru: pizza, șnițel și burgeri, pe care eram nevoiți să le consumăm în contextul în care eram acolo pentru salină, nu pentru mâncare.
G4Food a vorbit cu câțiva specialiști în gastronomie și turism despre cum gastronomia ar putea salva Praidul de la falimentul total.
„Tradițiile culinare secuiești oferă un patrimoniu valoros, insuficient explorat până acum”
Oana Vasiliu, jurnalistă specializată în cultură, gastronomie și antropologie: „La Praid, vorbim despre o comunitate al cărei ritm economic și social era ancorat în turismul salin, ceea ce înseamnă că notorietatea și relațiile deja create de-a lungul anilor privind vizitele la salină ar putea să fie și mai mult fructificate acum. Poate că unul dintre răspunsuri este gastronomia locală, printr-un posibil pilon de reconstrucție, nu doar economic, ci identitar. De altfel, avem deja un exemplu de reconversie locală la Reșița, unde pe lângă investițiile în infrastructură, un capitol important este patrimoniul cultural industrial, scos în evidență prin diferite rezidențe artistice, dar și asumarea la nivel administrativ, printr-un rebranding al orașului, care punctează exact acest patrimoniu material industrial abandonat. Acum, toate aceste elemente care reprezentau cândva Reșita își regăsesc locul înapoi în comunitate, nu doar pentru localnici, ci și ca invitație pentru turiști.
Mâncarea este, în esență, o formă de memorie vie, o punte între generații și un mod de a spune povești, iar în cazul Praidului, ea poate deveni un instrument de reinventare comunitară. Tradițiile culinare secuiești oferă un patrimoniu valoros, insuficient explorat până acum – și nu doar în această zonă, ci în toată țara, din cauza lipsei unei strategii a patrimoniului gastronomic. În lipsa accesului la salină, vizitatorii pot fi atrași de brunch-uri cu produse locale, festivaluri gastronomice, tururi de gospodărie, ateliere de gătit și reinterpretări ale preparatelor tradiționale. Praidul poate deveni un punct pe harta gastronomiei rurale românești, o destinație de slow food unde gustul autentic se îmbină cu peisajul cultural al locului. Și din acest punct de vedere avem un alt exemplu local, în județul Buzău, unde se regăsesc mai multe puncte gastronomice în aceeași localitate.
Sarea, deși inaccesibilă temporar în forma sa turistică, poate rămâne un simbol în gastronomia locală, fie că e vorba de pâine coaptă în crustă de sare, murături sau ciocolată artizanală. Prin storytelling și branding, Praidul își poate păstra identitatea, transformându-și trecutul într-un nou început unde sarea să fie din nou elementul central.
Antropologic vorbind, comunitățile se redefinesc în fața crizelor prin întoarcerea la resurse: pământul, mâncarea, tradițiile. Gastronomia poate deveni astfel un act de rezistență culturală, un mod prin care oamenii rămân ancorați în ceea ce sunt. Iar în contextul în care Harghita urmează să devină Capitală Gastronomică a României, Praidul are șansa de a-și repoziționa povestea într-un cadru național, devenind un exemplu de reinventare prin gust și comunitate.”
De la „turismul de dezastru” la produse de retail
Cezar Ioan, publisher vinul.ro, coinițiator al legii Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România și reprezentant al platformei We Are Romania – You are welcome!: „S-a tot vorbit despre «turismul de dezastru» (iar exemple sunt multe, de la Pompeii la Cernobîl). Cred că a transforma creativ necazul de la salină într-un pretext și un moment de reconstrucție a comunității pe baza ospitalității, tradiției, autenticității – inclusiv gastronomice – nu are nimic rău în sine (având în vedere contextul, desigur).
Tururi ale rămășițelor salinei și ale punctelor gastronomice orientate spre cele 3 elemente enumerate anterior (ospitalitate, tradiție, autenticitate), evenimente axate pe prezentarea foto-video a realităților care existau înainte (ca un fel de ghid prin istoria locului, frumos animat și cu informații relevante), festivaluri slow și vânzarea de suveniruri sau chiar transformarea sării în produs de mare retail, dar premium sau superpremium, eventual “încărcat” cu o componentă socială de tip “Salvați…” (în definitiv, sarea n-a dispărut cu totul de-acolo) – toate astea cred că pot și merită încercate. Pe cât posibil puse în scenă cu bun gust, și nu kitsch”.
„Va fi dificil să ajungă la ce a fost Praidul cu salina funcțională”
Dorian Lungu, Asociația Gastro Local, unul dintre oamenii care au contribuit consistent în trasformarea Vămii Buzăului într-o zonă în care se practică masiv turismul culinar: „Punctul meu de plecare este că Praidul nu are de la ce să fie salvat, pentru că nu va dispărea. Datorită salinei, a avut o poziție privilegiată și a construit în jurul ei, un turism care a crescut frumos. Dar ca în multe alte exemple de la noi, ne place să beneficiem cât putem de mult de pe urma unei situații sau a unui lucru, dar mai puțin să avem responsabilități cu privire la întreținerea acelei situații sau acelui lucru. Ceea ce exprim acum, este o situație generalizată, și nu una particulară, pentru că fără nici o îndoială, sunt suficienți cei care au făcut ce au putut ca să nu se ajungă aici. Dar, ca de multe ori, nu este suficient ceea ce face o mică parte, trebuie ceva mai mult, mai ales atunci când natura își spală rufele în public.
Consider că lucrurile trebuie privite optimist. Comunitatea de acolo este una care știe să se unească, muncitoare și care se mobilizează bine atunci când trebuie. Consiliul Județean Harghita a dat dovadă de abilitate și suport constant în ceea ce a făcut. Au cules informații și s-au documentat destul de bine acum ceva ani de zile, apoi au creat o strategie pe care o urmează cu consecvență de atunci. Așa s-au dezvoltat idei precum Visit Harghita, Gastro Point sau Harghita- Regiune Gastronomică a Europei în 2027. Au investit în această direcție și consider că având în vedere specificul județului și punctele lui forte, au mers pe o cale care îi va duce către succes.
Au adus la evenimentele lor bucătari de top, au organizat evenimente cu influenceri și jurnaliști, inclusiv pentru Praid. Au creat ghiduri, s-au arătat maleabili și constructivi pentru actorii locali din HORECA, per ansamblu au făcut multe lucruri bune ca să-și creeze un brand local coerent. Ce nu au prea făcut, este să stabilească conexiuni cu rețele naționale, în mod special. Au preferat să își facă propria imagine și cultură organizațională, dar gradul lor de interacțiune cu restul României, a fost și este unul destul de redus, fapt care nu cred că îi avantajează.
Prin urmare, concluzia mea este că cea mai viabilă soluție o vor găsi tot ei, comunitatea de acolo. Fără îndoială că va fi dificil să ajungă la ce a fost Praidul cu salina funcțională. Cel puțin deocamdată. Dar sunt raze de soare pentru un drum bun, chiar dacă ceva mai anevoios.”
La finalul lunii martie a acestui an, salina a găzduit un eveniment culinar inedit: Taste of Transylvania Undeground, o extensie de brand a mai celebrului concept Taste of Transylvania – un eveniment anual, care va avea loc la început de septembrie la Lunca de Jos, în Harghita și care an de an dovește că gastronomia este un motor incontestabil de atragere a turiștilor. G4food a stat de vorbă cu doi dintre chefii care au gătit în martie, în salină, pe care i-am întrebat același lucru: poate fi salvat Praidul prin gastronomie?.
„Praidul are deja câteva atuuri gastronomice”
Mihai Toader, restaurant Soro.lume (București): „Da! Se poate si prin gastronomie cu ajutorul autoritatilor locale și guvernamentale.
Praidul are deja cateva atuuri gastronomice: resursa naturala de sare, multiculturalismul culinar si dorinta oamenilor din comunitate de a pune praidul pe harta gastronomoca europeana. Vezi un exemplu bun la Adorjan Trucza cu organizarea festivalului Taste of Transylvania in salina. Din pacate, pana nu de mult, majoritatea vizitatorilor veneau doar pentru salina fara sa faca si alte activitati in zona. Bineinteles ca si HoReCa locale trebuie putin mai mult dezvoltata si mai mult deschisa spre creativitate. Se pot face chiar restaurante cu tema sarii sau meniuri avand la baza sarea din salina, bauturi saline de asemenea. Ce incerc sa spun e ca identitatea gastronomica a Praidului se poate construi in jurul resurselor naturale.
Un alt aspect ar fi incurajarea producatorilor locali in a folosi sarea in produse artizanale si crearea unei povesti solide in jurul lor si a familiilor lor care colectau sare din generatie in generatie. Pentru ca aceste motoare sa funcioneze este nevoie de o viziune comuna intre autoritati, producatori, bucatari, oameni de afaceri, etc…”
„Oamenii întotdeauna o să aibă nevoie de mâncare”
Alexandru Burcă, restaurant Mosafir (București): „Da cred ca Praid poate fi salvat prin gastronomie, unul din exemple e Taste of Transilvania care sper sa găsească o metoda sa țină și la anul festivalul. Ar fi o variantă.
Acum restul depinde foarte mult de autorități și oameni. Dacă ar reuși să facă puncte gastronomice locael în așa fel încât oamenii care se duc la Sovata sau alte locații să fie atrași să vină și la Praid, dar pentru mâncare. Astfel s-ar crea locuri de muncă în comunitate.
Sa nu uitam ca totuși gastronomia e un suport pentru industria turismului, oamenii întotdeauna o să aibă nevoie de mâncare și dacă cei din Praid reușesc să se adune și mobilizeze pot transforma zona într-un punct unde oamenii să vină și pentru mâncare, cu ingrediente locale, rețete locale și totul să se învârtă în jurul festivalului Taste of Transylvania. Oricum cred ca Adorjan Trucza (n.e. – organizatorul Taste of Transylvania) deja se gândește la ceva pentru comunitate”.
„Praid poate să renască folosind baza pe care i-a oferit-o salina!”
Carmina Nițescu, expert în turism, dar și gastronomie (https://www.turismmarket.com/) : „Salina Praid a fost una din salinele aflate încă în exploatare, însă a fost totodată și o destinație în sine, fiind vizitată anual de o mulțime de turiști. Când auzeai numele “Praid” te gândeai la salină, însă mai întâi din punct de vedere turistic. Dacă Salina Turda este prima salină la care te gândești când vine vorba de salinele din România, ei bine, Salina Praid este a doua pe lista salinelor cunoscute din țara noastră.
Salina Praid a fost ani la rândul loc de recreere, loc în care puteai merge să respiri aerul sărat, dar și să te bucuri de tot felul de activități sportive în salină, ba chiar să savurezi o cafea sau ceva de mâncare în restaurantul de acolo. Mai mult de atât, prezența salinei în Praid a fost punctul de start al dezvoltării destinației, locul dezvoltându-se din punct de vedere turistic pornind de la salină și continuând cu tot ce e în jurul ei (ștrandul, unitățile de cazare și cele de alimentație publică).
Mai mult de atât, din punct de vedere al gastronomiei, Salina Praid a fost gazda “Taste of Transylvania Underground” festival de gastronomie ce a avut loc în martie 2025 și care a atras atenția asupra gastronomiei locale mai mult decât oricând. În cele 3 zile ale festivalului au participat restaurante excelente din țară, precum și restaurante distinse cu stele Michelin din Ungaria, care au pregătit un meniu special pentru acel weekend. Prin acest eveniment s-a setat un nivel ridicat al așteptărilor publicului în ceea ce privește gastronomia.
Făcând parte din Județul Harghita, localitatea Praid are ocazia de a rămâne în atenția publicului iubitor de experiențe gastronomice pentru că în 2027 Harghita va fi “European Region of Gastronomy”. Așa că da, consider că putem salva Praidul prin gastronomie și putem face asta prin crearea de evenimente de gastronomie conexe, prin punerea la punct a unor rețete locale care să fie preluate de restaurante din zona, dar prezentate și dincolo de granițele localității tocmai pentru a se duce vestea că sunt rețete din Praid. Astfel putem pune pe harta gastronomiei românești localitatea Praid, stațiunea având astfel ocazia să fie cunoscută și pentru gastronomie, precum și pentru alte tipuri de evenimente ce se pot organiza în zona, nu numai pentru salina care din păcate astăzi nu mai este. Nu îndrăznesc să visez că salina turistică va fi refăcută, ci mai degrabă consider că localitatea Praid poate să renască folosind baza pe care i-a oferit-o salina și continuând cu crearea altor motive pentru că destinația să continue să fie vizitată. O oportunitate mare pentru Praid este faptul că Județul Harghita (din care face parte) va fi “European Region of Gastronomy” în 2027, iar până atunci este suficient timp să dezvolte diferite inițiative legate de gastronomie”.
