Sursa foto: Monikabaumbach | Dreamstime.com
Carnea cultivată din celule animale într-un laborator sfidează producția tradițională de carne și stârnește dezbateri politice și agricole în Europa, transmite Politico.
Susținătorii acestei tehnologii o văd ca pe o soluție la impactul asupra mediului pe care îl au metodele tradiționale de creștere a animalelor, în timp ce oponenții o etichetează drept sintetică și nenaturală.
Controversa privind carnea crescută în laborator s-a intensificat, în special în Europa, unde intră în conflict cu politicile agricole consacrate, cum ar fi politica agricolă comună (PAC). PAC, un program de subvenționare instituit în anii 1960 pentru a stabiliza veniturile agricultorilor și a asigura securitatea alimentară, sprijină puternic creșterea animalelor. Criticii susțin că introducerea cărnii produse în laborator ar putea perturba acest sistem, ducând la instabilitate financiară pentru crescătorii tradiționali de animale.
Italia, alături de Franța și Austria, și-a exprimat opoziția fermă față de carnea produsă în laborator, invocând amenințări la adresa practicilor agricole tradiționale. Guvernul italian, condus de prim-ministrul Giorgia Meloni, a interzis chiar producția și vânzarea de carne de laborator, influențat de sindicate agricole precum Coldiretti. Această rezistență face parte dintr-o reacție mai amplă împotriva proteinelor alternative, alimentată de temerile legate de pierderea locurilor de muncă, riscurile pentru sănătate și identitatea culturală.
În ciuda opoziției, unele țări europene precum Olanda, Danemarca și Germania conduc eforturile de inovare alimentară. Cu toate acestea, industria cărnii cultivate în laborator se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv costuri de producție ridicate și obstacole legate de reglementare. Pe măsură ce proteinele alternative, inclusiv cele pe bază de plante și cele fermentate, câștigă cotă de piață, acestea reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa creșterii tradiționale a animalelor.
Dezbaterea privind carnea produsă în laborator reflectă o dinamică politică mai amplă în Europa, unde partidele de extremă dreaptă se folosesc de temerile legate de inovarea alimentară pentru a obține sprijin. Acest „gastro-nativism” este paralel cu mișcările populiste mai ample care se opun schimbărilor aduse de globalizare și de progresele tehnologice.
