foto: g4food.ro
Dacă bulbii de fenicul din supermarket sunt încă un mister și nu știm ce să facem cu ei, una dintre opțiunile cele mai simple este aceea de a încerca un sos foarte rapid pentru paste. Fenicul de grădină face parte din familia umbreliferelor, din care face parte și mărarul. Și este ruda domestică a unei plante care face parte din flora spontană din zona Mediteranei – finocchietto servatico. Seamănă în linii mari la gust și aromă cu fenicului de cultură/finocchio, cu deosebirea că cel sălbatic nu formează acest bulb, iar la gătit se folosește planta cu totul, exceptând rădăcina.
Dar cum nu toată lumea, nici în Italia, nu are acces la varianta sălbatică cu care în Sicilia se prepară clasicele paste cu sardine și finocchieto – în realitate, nici la sardine, iată o evoluție a acestei rețete tradiționale: folosind fenicului de cultură și sardinele din conserve. Este un sos extrem de simplu și rapid de preparat, ideal pentru o porție generoasă de paste la început de weekend.
Ingrediente pentru 4 porții
paste scurte tip fusilli/penne/rigattoni/farfalle 400 g
fenicul 1 bulb mare, circa 200 g
sardine din conservă 200 g
opțional, și două fileuri de așoa sau de hamsii, dau același tip de sapiditate
usturoi 2 bulbi
ulei, sare, piper, suc de lămâie, puțin vin alb
pesmet
miez de nucă
*dacă cineva vrea să transforme rețeta într-una de post/vegan poate înlocui sardinele cu măsline
Procedeu
Începem punând pastele la fiert, conform instrucțiunilor de pe pachet, lăsându-le al dente dar nu foarte mult.
Alături, într-o tigaie antiaderentă, aromatizăm uleiul, preferabil de măsline, cu usturoi tăiat în două jumătăți, îl ținem la foc mic-mediu până începe să își schimbe culoarea, apoi îl scoatem și îl aruncăm. În acest fel avem doar o notă aromatică, fără ca usturoiul să domine peste restul ingredientelor.
În uleiul astfel aromatizat sotăm feniculul tăiat julienne, ținându-l câteva minute la foc mediu și amestecând. Când începe să devină ușor crocant la suprafață – „se compactează” – aromatizăm cu câteva picături de suc de lămâie și, opțional, un strop de vin alb.
Acum ridicăm ușor flacăra pentru a face să se evapore alcoolul, apoi reducem la nivel mic-mediu și continuăm, amestecând și picurând câte puțină apă în care fierb sau au fiert pastele. Între timp, putem mărunți oarecum bucățelele de fenicul, folosind o lingură de lemn. Devine mai cremos, ceea ce este ideal, peste paste. Completăm cu puțină sare, ținând cont că și sardinele conțin o cantitate considerabilă.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Feniculul e gata cam după 10 minute la foc domol. Este momentul când trebuie să adăugăm sardinele din conservă, scurse de ulei și mărunțite ușor. Mai ținem totul pe foc împreună 1-2 minute, amestecând cu atenție, astfel încât să se omogenizeze cât de cât, dar încercând să păstrăm și bucăți mai mari, și din fenicul, și din sardine.
În această etapă adăugăm și pastele fierte și scurse peste sosul din tigaie, amalgamăm și e gata.
Transferăm porțiile de paste în farfurii, și trecem rapid prin aceeași tigaie puțin pesmet și puțin miez de nucă măcinat. Le rumenim ușor și adăugăm amestecul direct în farfurie. Conferă o notă crocantă și complează buchetul aromatic. La care adăugăm și piper proaspăt măcinat, o ulterioară notă aromatică.
Diferențe față de rețeta tradițională
Rețeta originală prevede muguri de pin, nucile în amestec cu pesmetul fiind însă o adaptare care conferă valoare adăugată acestei rețete de paste cu fenicul și sardine. La fel cum o reprezintă însăși folosirea ingredientelor principale – este o caracteristică a bucătăriei mediteraneene, adaptabilitatea la ingredientele disponibile.
Și tot o adaptare este și eliminarea stafidelor dintre ingrediente, combinația-dulce sărat fiind una dintre caracteristicile gastronomiei siciliene, pe filieră orientală. În rețeta tradițională, ele se adaugă peste finocchio în tigaie, clătite anterior. Peste care apoi vin sardinele. Gustul lor dulceag este în armonie cu cel al feniculului, care devine și el dulceag prin gătire, în afară de componenta mentolată. Iar toată această notă dulceagă crează ulterior un contrast dulce-sărat cu sardinele.
