Sursa foto: Pixabay / Tumisu
Sectorul agroalimentar este singurul sector economic ale cărui produse ajung finalmente în organismul nostru. Ar mai fi de menționat și industria farmaceutică, dar mari segmente de public nu au nevoie de medicamente în fiecare zi. De hrană avem însă nevoie cu toții, de cel puțin trei ori pe zi. De aceea, cei mai mulți dintre noi suntem atenți și la mesajele/informațiile despre mâncare.
O parte din acestea sunt rezonabile, documentate din surse științifice, în măsura în care ne îndeamnă la echilibru în consum și conțin date adevărate despre compoziția și originea unor produse.
Altele sunt interesate, dacă nu toxice de-a dreptul (ca unele produse alimentare) și ne induc teamă și vinovăție.
Un mesaj interesat, care nu are drept scop o informare corectă a publicului, este cel transmis de unii politicieni: ei ne îndeamnă să „mâncăm românește”, dar acesta este un mesaj de marketing politic, electoral, care trebuie să aducă voturi sau să confirme în ochii alegătorilor prestația politicienilor respectivi.
Dacă ei ar face campanii publice prin care ar cere producătorilor agroalimentari să fie responsabili, ca să nu pună în pericol sănătatea cumpărătorilor, mesajul lor s-ar echilibra.
Ce ne interesează pe noi, clienții finali, cei care nu avem interese/afaceri în domeniul agroalimentar și nici nu alergăm după voturi?
G4Food a identificat patru interese majore ale cumpărătorului final:
1. alimentele puse pe piață să fie sigure din punct de vedere sanitar veterinar;
2. produsele să fie etichetate corect și complet, potrivit legislației în vigoare;
3. oferta de produse agroalimentare să fie cât mai diversă (producție internă, comunitară și din țări terțe);
4. raportul calitate-preț să fie unul convenabil.
Primele două interese majore sunt în responsabilitatea unor instituții ale statului, cu condiția ca șefii acestora să respecte legislația națională și europeană și să nu aibă derapaje în comunicarea publică, de genul „puiul din comerț e vopsit galben și plin de bacterii dăunătoare”. Aici, un rol puternic îl pot avea și asociațiile de protecție a consumatorului. Și, firește, consumatorul însuși: acesta este primul inspector sanitar-veterinar, fiindcă trebuie să fie atent la calitatea produsului cumpărat.
Interesul numărul trei ține de jocul economic/comercial și, cumva, și de statul român, chemat să asigure buna funcționare a economiei de piață și să protejeze libera circulație a bunurilor alimentare, fără să o îngrădească.
Interesul patru este satisfăcut tot de jocul economic, de reglarea din mers a cererii și ofertei. Intervențiile statului, de cele mai multe ori, duc la pervertirea relației furnizori-cumpărători, în detrimentul acestora.
De satisfacerea acestor patru interese majore depinde o piață agroalimentară sănătoasă, funcțională, în avantajul cumpărătorului final.
