foto: pexels.com
Comisia Europeană a dublat, recent, valoarea ajutorului de minimis: 50.000 de euro pentru un beneficiar/fermier, pe o durată de maxim trei ani/exerciții financiare. Totodată, a fost stabilită și formula de calcul a plafonului maxim al fiecărui stat membru în parte: 2% din media celor mai mari trei valori ale producției anuale per stat membru din perioada 2012 – 2023. Plafonul României este acum 447.180.000 de euro.
Precizez că banii sunt alocați de la bugetul național al fiecărui stat membru al blocului comunitar, dar Comisia Europeană nu lasă aceste cheltuieli la mâna guvernelor, care, din populism, pot arunca cu banii publici cu nemiluita în stânga și în dreapta.
Sunt rațiuni de disciplină financiară și de protejare a liberei concurențe care fac ca executivul de la Bruxelles să fixeze niște limite acestui tip de ajutor de stat numit ajutor de minimis, pentru ca banii să nu fie ”fără număr”.
A fost numit ”ajutor de minimis” fiindcă sumele alocate de la bugetul de stat sunt mici și nu pot afecta piața liberă. De aceea, statele membre nu sunt obligate să le notifice Comisiei Europene, dar sunt obligate să respecte plafoanele maxime fixate de forul european.
Valoarea acestui ajutor de minimis atât per beneficiar, cât și per stat membru a crescut progresiv de la aderarea României la Uniunea Europeană. În 2007, anul aderării, plafonul maxim pentru un fermier pe o durată de trei ani/exerciții financiare era de numai 3.000 de euro. Plafonul maxim pentru România a fost 98.685.000 de euro. Guvernul Tăriceanu, activ la acea dată, putea acorda fermierilor, de la bugetul de stat, ajutoare de minimis în valoare totală de 98.685.000 de euro, cel mult 3.000 de euro per beneficiar, pe o durată de trei ani.
Ajutorul de minimis a crescut progresiv și iată, a ajuns la 50.000 de euro per beneficiar, în 2024, și plafonul maxim al României este, cum am precizat, de 447.180.000 de euro. Prin urmare, guvernul care se va forma și va deveni activ în perioada imediat următoare poate acorda fermierilor ajutoare de minimis în valoare de 50.000 de euro.
Știu, în general, cum anume au folosit guvernele de la București după 2007 aceste ajutoare de minimis, cui le-au acordat și cât au plătit. Ceea ce vreau să subliniez însă este că banii au fost alocați cu precădere anumitor sectoare și alte sectoare au fost lăsate pe dinafară.
Cei mai mari beneficiari ai acestui ajutor de minimis, plătit deci de la bugetul de stat, sunt legumicultorii, cei care dețin spații protejate ( sere și solarii ), mai ales cultivatorii de roșii.
Guvernele care au decis să miluiască cu acest ajutor de minimis legumicultorii au fost guvernele PSD, începând cu anul 2017. Programul s-a numit ”Tomate românești în spații protejate”. Un fermier a primit 3000 de euro pentru 1000 mp. Plafonul a fost mărit în 2013 la 15.000 de euro. Deci, un cultivator de roșii a încasat liniștit 15.000 de euro, pe durata a trei ani. Mai mult, într-o singură familie au fost mai mulți beneficiari, ca Persoane Fizice Autorizate. Deci, cu două PFA ( soțul și soția ), o familie de legumicultori a încasat un ajutor de minimis de 30.000 de euro în trei ani.
Schemele de minimis pentru legumicultori au fost de peste 30.000.000 de euro anual. În 2013, plafonul maxim al României a fost ridicat la 180.480.000 de euro. Rezultă că jumătate din acest plafon a fost alocată numai legumicultorilor.
Aceștia sunt concentrați în bazine legumicole care coincind cu bazinele electorale ale PSD: Olt, Dolj, Dâmbovița, Galați, Buzău. Înseamnă că PSD a lansat un program de minimis plătit de la bugetul de stat ca să-și satisfacă alegătorii.
Efectele în agricultura reală și în comerț nu au fost cele așteptate: producția de tomate și legume nu a înregistrat creșteri evidente față de perioada de dinaintea programului. Importurile de roșii/legume au atins niveluri record de la un an la altul.
Ajutorul de minimis a fost dublat de glorificarea legumelor românești în discursul politic și mediatic. Cultivatorii de legume au căpătat o conștiință puternică a importanței lor în sectorul agroalimentar românesc, fără să arate și o grijă deosebită pentru calitatea legumelor lor.
Programele de monitorizare efectuate de Autoritatea Națională Fitosanitară și de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor au relevat că roșiile românești conțin reziduuri de pesticide, uneori peste limita maximă admisă, și că fermierii români sunt mai aproape de cei din Turcia, decât de cei din Uniunea Europeană în ce privește aplicarea bunelor practici agricole. Căutați pe G4Food cu termenii ”roșii”, ”pesticide”, veți găsi multe articole pe subiect.
Legumicultorii români reacționează ostil pe rețelele de socializare când sunt prezentate rezultatele programelor de monitorizare ale reziduurilor de pesticide. Mai mult, când ministrul Adrian Oros a vrut, în toamna anului 2019, să elimine ajutorul de minimis, fermierii din Olt au amenințat că vin cu tractoarele la București. Mai mult, Oros a acuzat în repetate rânduri că programul a fost derulat fraudulos în anumite zone ale țării, de pildă, în județul Olt ar fi aproximativ 400 de dosare fraudate.
Nu, ajutorul de minimis nu este un ”drept sfânt” și niciun guvern nu este obligat să-l acorde.
Fiind în esență un ajutor de stat, deși de valoare mică, ajutorul de minimis este plătit unor sectoare aflate în suferință sau unor sectoare pe statul vrea să le dezvolte, având în vedere și dimensiunea socială.
După șapte ani de plată neîntreruptă de la bugetul de stat a banilor pentru legumicultori este timpul ca statul român să sprijine și alte categorii de fermieri. Da, au mai fost plătite ajutoare de minimis și altor categorii pe lângă legumicultori, cum ar fi crescătorii de ovine sau apicultorii, dar banii au fost alocați sporadic. După cum arată datele oficiale, schemele pentru legumicultură au fost cele mai grase. Nu cred că vine apocalipsa pătlăgelelor, a ardeilor și castraveților în România, dacă nu se mai acordă ajutor de minimis pentru legume în spații protejate. Fermierii serioși vor continua să le cultive și să le vândă la piață, la prețuri bune. Și poate nu se va mai ajunge să fie aruncate legume pe câmp, din cauza prețurilor mici.
De ce nu ar fi ajutați și cultivatorii de fructe de pădure? Și satele din zona de deal și de munte au nevoie de sprijin, fiindcă sunt mai depopulate decât cele din marile bazine legumicole. În plus, afinele, zmeura și căpșunele din România ar fi cu adevărat căutate la export, ceea ce nu se întâmplă cu roșiile și legumele românești. Am citit știri despre potențialul uriaș al țării noastre în ce privește producția de fructe de pădure. Liderii unor companii din Uniunea Europeană au afirmat că România poate dispune de ferestre de oportunitate pe piața internațională.
Politicienii din județe cu zonă deluroasă și montană să facă bine să lucreze și ei pentru interesele fermierilor din fiefurile lor electorale, așa cum o fac politicienii din județele de câmpie. Cu lădița de roșii nu ne-a ieșit. Poate ne iese cu coșul cu zmeură.
