pixabay.com
Ci vediamo stasera per l’aperitivo, o frază curentă care ține de gestiunea cotidiană a timpului în Italia dar și o ocazie de socializare. Ne vedem undeva să discutăm ceva înainte de masa de seară, ne tragem sufletul în mod activ și totodată ne și vedem, într-un fel de traducere liberă.
Cine l-a inventat ar trebui să fie recunoscut ca un mic geniu al modernității, pentru că aperitivul italian înseamnă, la un loc, primul moment de relaxare după o zi de lucru, relaxează și revigorează, oferă timp de a trage linie și a face bilanțul zilei, oferă ocazia unei întâlniri care nu riscă să se lungească.
Aperitiv poate fi orice băutură alcoolică sau non alcoolică ce stimulează apetitul. Însă, paradoxal, asociat și cu un antipasto, îl poate și limita, iar asta reprezintă însăși definiția momentului aperitivo: o băutură, care poate fi bere, vin sau orice tip de cocktail, asociat cu o gustare limitată ca și cantitate, care poate însemna bruschette, măsline, bucățele mici de focaccia și pizza.
Are ceva brittish aperitivul ca moment, este momentul când peste canalul Mânecii începe happy hour, dar are și ceva espagnol, pentru că se inspiră de la celebrele tapas. Însă ideea de a deschide apetitul bând ceva vine din antichitatea romană: primele documente istorice atestă faptul că Hipocrate oferea pacienților fără poftă de mâncare un vin aromatizat, ușor amar, care le stimula apetitul. Cuvântul în sine vine de la latinul aperitivus/care deschide. În continuare, în Evul mediu cei care studiau plantele medicinale au ajuns să înțeleagă faptul ca ceea ce stimulează apetitul este componenta amăruie, mai mult decât partea alcoolică.
Aperitivul modern s-a născut la Torino pe la 1800 și se numea vermouth
În epoca modernă, prima băutură creată cu destinația de aperitiv, datează din 1786, și provine de la Torino, acolo unde un anume Antonio Benedetto Carpano începea să producă un vin alb aromatizat numit vermouth. În scurt timp, el devine simbolul aperitivului în toată Italia și rezistă până la ultimele decenii, când apar pe piață o infinitate de combinații aromatice.
Practic, orice pahar cu vin are efectul unui aperitiv, eventual aromatizat, chiar și sangria, însă există și formule de cocktail consacrate. Mixologia, arta contemporană a cocktailurilor, inovează permanent, dar există și câteva combinații clasice, consumate cel mai frecvent:
-Americano: bitter, vermouth, soda
-Garibaldi: bitter, suc de portocale
-Aperol spritz: Aperol, prosecco
-Campari spritz: Campari, prosecco
-Moscow Mule: vodka, lime, ginger beer
-Negroni: bitter, vermouth, gin
-Gin tonic: gin, apă tonică
-Mojito: rum, lime, zahăr, menta, soda
-Negroni sgabliato: spumos, Campari, Martini
-Bellini: spumos, suc de piersici
Măslina de pe cocktail vine din Sicilia
Cireașa de pe tort, sau, mai precis, măslina care însoțește paharul de Martini, are o origine georgrafică bine definită: a cucerit toate meridianele dar s-a născut într-un mic orașel din Sicilia, Castelvetrano: verzi, tari, nu foarte mari, aromate și cu un after taste dulceag. Devin așa în urma unui proces de fermentație specific.
Câteva cifre oferite recent de agenția de știri ANSA confirmă descrierea din deschiderea textului: conform datelor oferite de una dintre marile asociații patronale din domeniul vinului, aperitivul de seară este practicat de 14 milioane de persoane în Italia, iar cifra de afaceri tinde spre 5 miliarde de euro anual. În condițiile scăderii puterii de cumpărare, a devenit ocazia de socializare ideală, mai economică, mai ieftină. Marea majoritate, 95% preferă un aperitiv alcoolic.
Ba chiar, multe localuri practică ceea ce se numește apericena, o formulă care include ceva de băut la alegere și gustări care de facto echivalează cu o cină mai ușoară, cu un preț fix, în jur de 10 euro: un mix de măsline, bruschette, pizza, paste, omlete, legume bine condimentate, uneori chiar și brânzeturi și preparate din carne sau pește.
