Peste jumătate dintre pășunile de pe glob sunt compromise, arată un recent raport tematic, Global Land Outlook, privind pășunile și activitatea de păstorit, lansat de Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD), citate de publicația italiană lifegate.it. Situația amenință circa 2 miliarde de persoane, care trăiesc din această activitate: fie le e amenințată însăși supraviețuirea, pentru că se hrănesc preponderent cu hrana pe care o produc turmele de animale care pasc, fie le e amenințată calitatea vieții pentru că deși au o alimentație mai diversificată depind economic de pășunat. Și nu numai, degradarea lor duce și la degradarea aerului pe toată planeta. Printre cauze, ușor de intuit, sunt agricultura intensivă, urbanizarea masivă și fenomenele meteo extreme.
Ce se înțelege exact prin pășuni și de ce dispar
Pășuni înseamnă preriile naturale, savanele, tufișurile, terenurile umede care nu se pot cultiva, tundra și deșerturile, toate folosite de toate animalele, inclusiv de cele sălbatice, pentru a se hrăni. Aceste terenuri constituie 54% din întreaga suprafață a pământului, reprezintă o șesime din producția globală de alimente și absorb aproape o treime din totalul de dioxid de carbon planetar. În multe state din Africa de vest, de exemplu, creșterea animalelor implică circa 80% din populație, în timp ce în Asia centrală 60% din terenuri sunt folosite ca pășune, iar creșterea animalelor aduce venituri pentru aproape o treime din populație.
Terenurile dedicate păstoritului sunt amenințate pentru că tind tot mai mult să fie transformate în teren arabil sau edificabil, să se deșerfice, să fie abandonate din cauza conflictelor sau să fie pur și simplu abandonate de către păstori când rămân fără stimulente sau când activitatea nu mai dă randament din punct de vedere economic, se explică în raport.
Rezultatul? Scăderea fertilității și a cantității de nutrienți din sol, eroziune, salinizare, alcalinizare și compactare excesivă a solului, care inhibă creșterea plantelor. Toate aceste fenomene alimentează cercul vicios al secetei și precipitațiilor extreme și duc la pierderea biodiversității atât la suprafață, cât și sub pământ. Cu alte cuvinte, de pe terenuri tind să dispară unele specii care existau dintotdeauna, fie pentru că nu le mai merge bine, fie pentru că au fost eliminate.
De ce e necesar ca pășunile și păstorii să fie protejați
Printre zonele cele mai grav afectate ale lumii se numără Asia centrală, China, Mongolia, Africa de nord și Orientul Apropiat, zona Sahel, Africa de vest și America de sud. Deloc întâmplător, sunt zonele unde se înregistrează cele mai mari fluxuri migratorii la nivel planetar, o problemă la care statele dezvoltate întâmpină mari dificultăți în a-i găsi soluții. Însă problema nu este limitată la aceste teritorii geografice și începe să afecteze și America de Nord, Europa, Africa de sud și Australia.
Practic, întreaga planetă, mai mult sau mai puțin. Ne aflăm și în fața unui paradox, se mai explică în raport: eforturile de a crește securitatea alimentară și productivitatea prin transformarea pășunilor în terenuri agricole în regiunile predominant aride au dus la degradarea terenurilor și în final la scăderea randamentelor agricole. Mai rău, este o problemă de care nu se discută public.
„Conversia pășunilor seculare are loc în tăcere și generează slabe reacții publică. În ciuda numărului de aproximativ jumătate de miliard de indivizi în întreaga lume, comunitățile de păstori sunt adesea trecute cu vederea, nu au niciun cuvânt de spus în luarea deciziilor politice care le afectează direct mijloacele de trai, sunt marginalizate și adesea considerate străine pe propriile meleaguri”, a declarat secretarul executiv al UNCCD, Ibrahim Thiaw, la prezentarea raportului.
Soluții?
Textul critică, dealtfel, indiferența statelor și organismelor politice internaționale în raport cu gestionarea acestei probleme, ineficiența și lipsa investițiilor în domeniu. Acest fapt, combinat cu slaba informare și cu lipsa de date despre aceste realități, compromite gestionarea durabilă a valorii lor importante în aprovizionarea cu alimente și dar pentru echilibrul climatic. De la tropice la zona arctică, raportul evidențiază nevoia de a proteja păstoritul, stilul de viață ancestral, nomad, bazat pe creșterea în stare liberă, pe pășuni, a multor rase de animale: oi, capre, bovine, cai, cămile, iac, lame, precum, zimbri, reni etc.
Strategii pentru protejarea lor? Integrarea practicilor care țintesc la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, proiecte de gestionare durabilă a pășunilor pentru a neutraliza cantități mai mari de CO2, sporind în același timp reziliența comunităților de păstori. Totodată, promovarea politicilor de sprijin și a sistemelor de management care să sporească serviciile pe care pășunile și păstorii le oferă întregii societăți, se mai arată în raport.
Sursa foto: freepik.com
