sursa foto: pixabay.com@ feheranandras Aduse de arabi în Europa, vinetele au traversat un lung purgatoriu până să devină, azi, una dintre cele mai iubite și folosite legume: din Africa, prin Orientul Mijlociu, traversând Mediterana și ajungând prin Balcani în toată Europa, apoi și în cele două Americi. Prezentă și în China, India și în general în toată Asia unde terenul este fertil. Alături de roșii și ardei, este printre cele mai răspândite și consumate legume de pe glob.
Dacă la început era privită cu mult scepticism și evitată pentru că strică starea de spirit, ulterior a ajuns să fie considerată chiar afrodisiacă. De la o extremă la alta. Baba ganoush africană la caponata siciliană, paste alla Norma, parmigiana di melanzane și vinetele pané, cunoscuta moussaka grecească, salată de vinete românească (căreia rușii îi spun caviar de vinete) și zacusca balcanică, cotletele provensale sau benernjenas con queso spaniole. Și multe altele.
Paradoxal, până în secolul al VII-lea, vinetele nici nu erau cunoscute în Europa – unde au ajuns în contextul invaziunilor arabe, care le-au adus inițial în peninsula Iberică. Acolo unde unde au ajuns întâi pe continent și roșiile, dar dinspre Americi. Totuși, se crede că arabii descoperiseră vinetele în altă parte: probabil în Persia, unde sosise din nordul Indiei. Există și ipoteza a fost cultivată și în China încă din epoca precreștină. Sursele existente sunt insuficiente pentru o concluzie certă.
Un fruct nesănătos, privit inițial cu scepticism
La începutul istoriei sale în Occident, vinetele nu se bucurau deloc de o bună reputație: arabii le numeau al badinjian, un fel de „oul diavolului”. În Spania se credea că provoacă boli precum isteria, epilepsia, tuberculoză și cancer. Se mai credea și că înrăutățește starea de spirit a bărbaților sau chiar că provoacă schimbarea culorii feței, făcând-o mai închisă.
Ba chiar, agronomul spaniol Gabriel Alonso de Herrera a ajuns să afirme, în 1513, că „arabii le-au adus în Europa pentru a-i ucide pe creștini cu ele”, în timp ce în Italia au pătruns cu un nume mai mult decât sugestiv provenit din latină: mela insana, fruct nesănătos, melanzana de astăzi.
În Evul Mediu a fost cultivată întâi în sudul Europei, dar era consumată în principal de arabi și de evreii convertiți. Aceștia, dealtfel, au fost primii care s-au specializat în mâncăruri pe bază de vinete.
O legumă și foarte multe denumiri
Cea mai apropiată versiune de originalul arab este aubergine, foarte asemănătoare cu albergínia catalană. În dialect occitan, vietase, care se traduce prin „penisul măgarului”, după cum aflăm de la însuși Machiavelli. Nu întâmplător, probabil, o altă denumire a vinetei era pomo d’amore/mărul dragostei, pentru presupusele sale proprietăți afrodisiace.
În engleză se folosește în schimb eggplant, probabil de la textura miezului, sau poate de la ideea de „ou” pe filieră arabă. Dar nu este deloc clară etimologia. Turcii îi spun patlican, probabil de la un verb care înseamnă „a exploda” – termenul este extrem de sugestiv pentru că din el derivă denumirea vinetelor în multe limbi balcanice și est-europene: pătlăgea vânătă, de exemplu.
Proprietățile benefice ale vinetelor
Toate sursele de specialitate indică faptul că vinetele au proprietăți depurative și hidratante, dat fiind și conținutul lor ridicat de apă, peste 90%. Conțin fibre, ceea ce face să aibă un indice glicemic scăzut. În plus, conțin micro elemente cu o acțiune importantă împotriva radicalilor liberi, o barieră împotriva îmbătrânirii și a bolilor cardiovasculare.
Conțin și o cantitate nu foarte mare de solanină, în special în coajă – este toxică dar în cantități foarte mari, nivelurile conținute în plante (inclusiv în roșii, cartofi și toată familia Solanaceelor) nu sunt problematice. Inclusiv pentru asta este indicat ca vinetele să se lase să se scurgă, fie înainte de a le găti, fie după ce au stat pe grătar. Dealtfel, solanina este motivul pentru care vinetele nu erau foarte apreciate inițial: soiurile consumate în prezent sunt rezultatul modificări și adaptării lor pentru a fi consumate în siguranță.
La nivel mondial, conform freshplaza.com, cel mai mare producător mondial este China, urmată de India și Turcia. În Europa, pe primul loc se situează Italia, care a început să cultive și indoor.
