În Lituania, culesul ciupercilor este o practică care susține principiul „din pădure în farfurie”. Activitatea are propriul cuvânt – „nugrybauti” – care nu descrie senzația completă și înseamnă: „bucuria de a te rătăci în pădure, culegând ciuperci”

Una dintre pasiunile lituanienilor, transmise din generație în generație, este culesul ciupercilor. Această activitate, care a fost zeci de ani un element esențial al vieții locale și o necesitate care a asigurat un mijloc de existență și supraviețuire pentru multe familii din zonele rurale și nu numai, din anii comunismului plin de privațiuni, este astăzi unul dintre hobby-urile cele mai îndrăgite ale orășenilor. 

Mai mult decât tradiție, culesul ciupercilor este parte din cultura și obiceiurile lituanienilor, într-o asemenea măsură încât, a culege ciuperci din pădure, are propriul cuvânt: „nugrybauti”, care nu descrie doar activitatea în sine, ci senzația completă, care în traducere înseamnă: „bucuria de a te rătăci în pădure, culegând ciuperci”. 

O națiune fascinată de ciuperci

Ciupercile au modelat obiceiurile, gastronomia și economia regiunii de sud a Lituaniei de-a lungul secolelor. Nu este greșit să spui despre lituanieni că sunt o națiune fascinată de culesul ciupercilor, practică care îmbină într-un mod perfect conexiunea cu natura și sustenabilitatea. 

Parcul Național Dzūkija, situat în sudul Lituaniei, este oportunitatea care le oferă, pe amândouă, cu generozitate. Situat la doar o oră distanță de mers cu mașina de capitala Vilnius, parcul – cel mai mare din țară– o pădure deasă de pini, arini, stejari, cu zone mlăștinoase și turbării este o zonă care susține o abundență uimitoare și o varietate impresionantă de ciuperci comestibile. În parcul Dzūkija au fost inventariate aproximativ 300 de varietăți de ciuperci sălbatice care pot fi mâncate și care atrag ca un magnet localnicii pasionați de micologie, dar nu doar pe ei. 

Dacă soiurile comune sunt foarte ușor de găsit, scopul principal al căutătorilor de ciuperci este identificarea cuiburilor unde se găsesc unele dintre cele mai mari, rare și fine varietăți din Europa.

Paradisul ciupercilor

Compoziția unică a solului nisipos, umed și bine drenat, oferă un mediu ideal pentru proliferarea unor rețele extinse de micelii, favorizate de un bogăția de substanțe nutritive, care permit dezvoltarea ciupercilor. Din august până târziu în noiembrie, uneori chiar și până în decembrie pot fi culese ciuperci. Cele mai răspândite sunt ghebele, care cresc în pâlcuri dese, pe trunchiurile rupte de arini. Dintr-un singur lor se pot recolta câteva kilograme de ghebe. Hribii apar lângă zonele cu mușchi alb, ciupercile cu pălărie roșie, în preajma mestecenilor, iar  gălbiorii și creasta cocoșului printre tufele de ienupăr. Cele numite sunt doar câteva dintre soiurile de ciuperci, care pot fi găsite aici.

Culegătorii de ciuperci sunt printre cei mai pricepuți din Europa. Nu doar că știu să aleagă ciupercile comestibile, dar monitorizează cu atenție precipitațiile, umiditatea și chiar ciclul lunar, considerat de unii că stimulează apa subterană și influențează fructificarea speciilor preferate. Contează mult și temperatura și durata zilei, în funcție de care apar unele sau altele dintre soiurile de ciuperci. 

Există reguli nescrise, dar respectate cu sfințenie de culegători. Cei care strang mai multe ciuperci decât pot consuma proaspete fie vând surplusul, fie le conservă. Pe de altă parte niciodată nu sunt culese toate ciupercile dintr-un plâc, indiferent cât ar fi ele de gustoase sau valoroase și niciodată acestea nu sunt smulse din pământ, ci doar tăiate, pentru a susține regenerarea. Mai mult, sunt culese doar ciupercile care au un nivel minim de maturitate și pălăriile deschise. Și, bineînțeles, fiecare localnic își păstrează secret locurile preferate. Dacă întrebi pe cineva din Dzūkija unde să găsești cele mai bune ciuperci, îți va răspunde simplu: „în pădure”.

Din pădure în farfurie

Oricine ajunge în zonă poate cumpăra ciuperci proaspete, uscate sau conservate de localinici. Tradiția de odinioară când oamenii locului trimiteau ciuperci la Vilnius, Varșovia și Sankt Petersburg, nu s-a pierdut, dar nu mai este o sursă de trai și de hrană, așa cum a fost în perioada comunistă, ci a devenit un element care atrage turiști și contribuie la dezvoltarea economică a zonei. Culesul ciupercilor, cândva un mijloc de supraviețuire, este azi pur și simplu un mod de a petrece timp în natură.

Sustenabilitatea și respectul pentru mediu sunt elemente deja consacrate pentru toți cei care vin de plăcere să culeagă ciuperci, dar și pentru locuitorii din satele apropiate Parcului Național Dzūkija. 

În prezent, oricine poate culege liber ciuperci și fructe de pădure. Sunt exceptate doar zonele protejate și unele teritorii private care se află în reabilitare ecologică. Legile lituaniene oferă ceea ce se numește „dreptul la acces”, în virtutea căruia oricine poate avea acces la resursele naturale de hrană, precum ciupercile și fructele de pădure din Dzūkija, chiar și pe proprietăți private, atâta timp cât se respectă intimitatea proprietarilor. Aceștia din urmă nu au voie să împrejumuiască terenurile din pădure pe care le au în proprietate și sunt obligați să permită tuturor să culeagă ciuperci sau fructe de pădure, pentru consumul propriu.

Rețete cu ciuperci, un brand de țară

Diversitatea rețetelor cu ciuperci a devenit un brand de țară. Sunt ingredientul principal din supe, fel de mâncare omniprezent în Lituania, tocănite, tarte, budinci, plăcinte. Sunt consumate fierte combinate cu sosuri picante, prăjite în unt, coapte sau murate. Fiecare mod de gătire depinde de tipul ciupercii și de calitatea aromei și urmărește să pună în evidență gustul și textura foarte diversă ale acestora.

Culegătorii experimentați știu cum trebuie preparat fiecare soi, de modul în care sunt gătite depinzând inclusiv eliminarea toxinelor din unele dintre acestea. De exemplu, zbârciogii falși – de culoare brună închisă, sunt mortali dacă sunt consumați cruzi, dar dacă sunt fierți în apă cu sare, care este schimbată de minimum cinci ori, devin una dintre cele mai rafinate varietăți. 

Localnicii sunt maeștri în a transforma soiurile comune în pudră, prin uscare și măcinare, care este una adaus popular în preparate cu carne, pește și cartofi. 

Sfaturi de la cei mai buni culegătorii de ciuperci 

Experiența îndelungată face din culegătorii de ciuperci lituanieni buni sfătuitori. Recomandările lor pot fi utile pentru pregătirea preparatelor pe bază de ciuperci sălbatice. 

• Timpul de gătire pentru ciupercile sălbatice poate varia, în funcție de specia specifică. De obicei, durează între 30 și 45 de minute. 
• Gătește ciupercile în aceeași zi în care le-ai cules și până le pregătești păstrează-le într-un loc întunecat, uscat și răcoros. 
• Curăță ciupercile și spălă-le doar dacă este nevoie, exact înainte de a le găti. 
• Pune ciupercile curățate în apă care deja clocotește dacă urmează să le faci supa sau le adaugi în supe. Nu le pune la fiert în apă rece niciodată, și nici nu pune sare în apă
• Cele mai multe dintre ciupercile sălbatice trebuie fierte, doar foarte puține tipuri pot fi prăjite direct în tigaie fără a fi fierte. 
• Prăjește ciupercile în unt. 
• Pune sare doar când sunt gata. Merg mereu foarte bine cu smântână și usturoi. 

Rețetă lituaniană cu gălbiori

Acest preparat este foarte popular în Lituania. În plus se face ușor, iar gălbiori poți găsi și în magazine, deci ai toate motivele să o încerci, mai ales că se face repede și ușor. Ingredientele sunt pentru două porții. 

Ai nevoie de: 

• 400 g de gălbiori proaspeți
• 1 ceapă mică 
• Unt pentru prăjit
• 250 g cartofi
• O mână de mărar proaspăt tocat
• 2 linguri de smântână fermentată 
• Piper și sare

Cum procedezi

Spală și taie în bucăți, cât să încapă în lingură, ciupercile. Pune cartofii la copt, în coajă, spălați și crestați ușor pe o parte.

Topește unt într-o tigaie mare. Pune ceapa, tăiată peștișori și călește-o la foc mic până se înmoaie. Adăugă ciupercile. Vor lăsa apă. Gătește la foc la mediu și continuă să amesteci ocazional până când apa se evaporă. Adaugă mărarul tocat și smântâna fermentată, amestecă bine și mai ține pe foc câteva minute. Potrivește de sare și piper (deși acesta din urmă poate diminua aroma ciupercilor). 

Servește gălbiorii alături de cartofi copți peste care pui o bucățică de unt. Combinația dintre ciuperci și cartof copt este incredibil de bună. 

Sursa: bbc.com/travel

Sursa foto: facebook