FOTO: G4Food
În curtea Bastionului Măcelarilor din Baia Mare, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, vizitatorii se opresc adesea mirați. În mijlocul orașului, înconjurată de ziduri istorice, se află o mică grădină extrem de colorată, dar care pare, la prima vedere, neîngrijită. Firele de iarbă cresc în voie, plantele sunt amestecate, iar frunzele rămân pe jos. Dar această imagine aparent necontrolată ascunde o logică precisă și o preocupare profundă pentru natură.
Minerva Luca, conservator voluntar, este cea care are grijă de acest colț de biodiversitate urbană. Ea explică zâmbind că „nu e deloc o grădină abandonată, ci una de tip natural”. „Sunt așa numitele grădini de tip natural, în care se lasă spațiu și pentru alte viețuitoare cu care noi împărțim, până la urmă, planeta, spațiile din orașe”, spune ea.
În această grădină, cultivată cu răbdare și intenție științifică, cresc peste 240 de soiuri de plante, iar între ele își găsesc adăpost câteva sute de specii de insecte. „La noi e mai puțin cunoscut termenul, probabil unii ridică din sprâncene a indignare – dar este un trend care câștigă tot mai multă înțelegere și susținere în toată lumea”, adaugă Minerva Luca.
Plante comestibile și aromatice, refugii pentru insecte
Printre speciile cultivate se regăsesc numeroase plante comestibile și aromatice, esențiale pentru viața insectelor. „Multe plante dintre cele cultivate aici sunt din familia mentei: mentă, oregano – care crește în flora spontană. Cu acele plante, insectele au evoluat în strânsă legătură și sunt preferate de aceste insecte”, explică ea. „Multă lume nu știe că oregano crește la noi spontan și se numește șovârv.”
Alături de acestea se găsesc salvie, isop, levănțică, iarba mâței, cimbru, rozmarin sau chiar varză kale – toate având un rol bine stabilit. „Rozmarinul înflorește câteodată în februarie. Insectele vin atunci să se hrănească de pe florile lui”, spune Minerva. În plus, „avem și un arbust cu aromă de lămâie – Aloysia citrodora. Pe copiii care vin în vizită îi învățăm să recunoască plantele după miros.”
Scopul acestei diversități nu este doar estetic. Plantele au fost alese astfel încât insectele să găsească hrană de primăvara devreme până toamna târziu. „Primăvara ies din hibernare reginele bondari. Ele nu mănâncă timp de opt luni de zile. Când găsesc brândușe înflorite, pentru ele acest lucru este salvator. Întemeiază noua colonie pornind de la resursele pe care le au”, explică conservatorul.
Un ecosistem urban în echilibru
Grădina de la Bastionul Măcelarilor a fost înființată în 2014, când purta numele de „grădina de fluturi”. De atunci, spațiul s-a transformat într-un mic laborator de biodiversitate urbană. „Până acum am fotografiat 40 de specii de fluturi și molii, ceea ce pentru o grădină urbană e destul de mult. Dintre aceștia, unii erau specii destul de rare. Nu înțeleg cum au ajuns aici, fiind înconjurat de asfalt și clădiri”, spune Minerva Luca.
Unul dintre oaspeții constanți este fluturele de scaieți, care migrează anual din Africa. „Ca să poată face asta are nevoie să găsească teritorii verzi care să fie legate. Coridoare pe care să poată să circule. E foarte importantă fiecare jardinieră în care cineva pune o floare. Poate să facă diferența”, mai spune ea.
În timpul iernii, grădina devine adăpost pentru numeroase viețuitoare. „Motivul pentru care grădina pare neîngrijită este acela că frunzele rămân pe jos, dar insectele găsesc acolo un refugiu pentru iernat. Și unele păsări vin și se hrănesc din capsulele de semințe. Iarna trecută am avut un stol de vrăbii, peste 130, care veneau zilnic aici”, povestește ea.
Lecția pe care o oferă natura
Departe de a fi o simplă atracție vizuală, grădina este o lecție vie despre echilibru și coexistență. „Natura și în special lumea insectelor se află într-un declin îngrijorător. Specialiștii vorbesc chiar de o apocalipsă a insectelor”, spune Minerva Luca. „Ele nu sunt doar niște arătări iritante care ne mușcă și ne înțeapă. Sunt ființe extrem de importante, parte din lanțul trofic.”
Ea oferă un exemplu concret: „Pentru ca o pereche de pițigoi să poată să crească un rând de pui, au nevoie între 7.000 și 10.000 de omizi. Acelea sunt formele larvare ale unui fluture. Ei trebuie să le găsească undeva. Trebuie să existe habitate unde fluturii să-și poată depune ouăle.”
Grădina, care pare „lăsată de izbeliște”, este de fapt un spațiu viu, unde fiecare frunză, tulpină sau floare își are rostul. Un loc în care natura și știința se întâlnesc în tăcere, iar frumusețea nu stă în ordine, ci în echilibru.
