Sursa foto: Dreamstime
Suprafaţa agricolă reprezintă o suprafață care cuprinde terenuri arabile, culturi permanente și pajişti permanente. Pentru ca fermierii din România să poată încasa sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS), suprafaţa agricolă pe care aceștia o declară trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:
-exploataţia agricolă să aibă o suprafață de cel puțin 1 ha;
-suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, în cazul serelor, solariilor este de cel puțin 0,03 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi suprafața parcelei agricole este de cel puțin 0,1 ha.
G4Food precizează că valoarea BISS este de 98 de euro/ha/an. Fermierii pot cumula și alte subvenții agricole ( plata redistributivă, plata pentru tinerii fermieri, eco-scheme, sprijin cuplat, ajutor tranzitoriu, plata pentru agro-mediu și climă, plata pentru agricultura ecologică ), suma totală a plăților directe poate depăși 200 euro/ha. Fermierii români beneficiază pentru anul 2025 de un plafon financiar anual de 2.002.037.137 de euro pentru Plăți directe/ Pilonul I, din bugetul european. Acesta este al 7-lea plafon financiar la nivelul Uniunii Europene. Plafoane mai mari au: Franța, Italia, Spania, Polonia, Germania și Grecia.
Ghidul informativ privind Sistemul de identificare a parcelelor agricole – LPIS”, Ediția I, 2025 a fost publicat joi, 27 martie, în Monitorul Oficial, partea I, nr. 266 bis, în anexa la Ordinul ministrului agriculturii 117/2025, publicat în aceeași zi, la nr. 266.
Ghidul este documentul tehnic fundamental în baza căruia sunt stabilite pentru plata subvențiilor agricole sau excluse de la plată suprafețele agricole din România.
Ghidul informativ privind Sistemul de identificare a parcelelor agricole – LPIS” este aplicabil fermierilor care solicită sprijin în cadrul intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic gestionate prin sistemul integrat de administrare și control, prevăzute la art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027, finanțate din Fondul european de garantare agricolă și de la bugetul de stat, cu modificările și completările ulterioare, precum și utilizatorilor aplicațiilor LPIS și AGI-Online.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Fermierii care solicită sprijin în cadrul intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic gestionate prin sistemul integrat de administrare și control gestionate de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, au obligația să respecte regulile pentru identificarea și delimitarea parcelelor agricole, așa cum sunt stabilite în anexă, în scopul identificării, declarării și delimitării parcelelor agricole pentru care solicită plata.
Sistemul de informații geografice („GIS”) reprezintă un sistem informatic care permite captarea, stocarea, analizarea şi afişarea informaţiilor georeferenţiate.
Sistemul de identificare a parcelelor agricole, denumit în continuare LPIS reprezintă o bază de date computerizată, componentă a sistemului integrat de administrare şi control, denumit în continuare IACS, care funcţionează la nivel de parcelă de referinţă. Sistemul LPIS din România utilizează ortofotoplanuri aeriene sau satelitare care respectă un standard uniform care garantează o precizie cel puţin echivalentă cu cea oferită de cartografierea la o scară de 1:5000. Dimensiunea pixelului imaginilor este de cel mult 0,5 m, ceea ce asigură o precizie submetrică.
Materialul geografic este reprezentat de hărți sau alte documente utilizate pentru a comunica conținutul GIS între cei care solicită ajutorul sau sprijinul și statul membru.
Ortofotogramă /Ortofotoplan – reprezintă imagini aeriene, preluate de camere fotogrametrice digitale aeropurtate, care sunt rectificate și georeferențiate, prin prelucrarea ortofotogramelor se obține ortofotoplanul.
Fermierul este o persoană fizică sau juridică ori o formă asociativă de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic al acesteia, a cărei exploataţie se situează pe teritoriul României şi care desfăşoară o activitate agricolă.
Exploataţia agricolă în care fermierul îşi desfăşoară activitatea înseamnă ansamblul unităţilor de producție utilizate şi gestionate de acesta.
Blocul fizic este o suprafaţă de teren utilizată în scopuri agricole de unul sau mai mulţi fermieri, delimitată de limite naturale sau artificiale stabile şi care poate include una sau mai multe parcele agricole. Blocul fizic este unic identificat în sistemul informaţional geografic şi reprezintă parcela de referinţă adoptată în cadrul LPIS în România. Blocurile fizice sunt vizibile fără multă ambiguitate pe imaginile ortofoto şi servesc drept referinţă suficient de stabilă pentru declaraţiile fermierului şi pentru controalele administrative încrucişate. Exemple sunt prezentate în cadrul acestui ghid.
Parcelă agricolă înseamnă o suprafaţă continuă de teren, care face obiectul unei declaraţii din partea unui singur fermier, cu aceeaşi categorie de folosinţă, pe care se cultivă o singură grupă de culturi; cu toate acestea, în cazul în care se solicită o declaraţie separată privind utilizarea unei suprafeţe care face parte dintr-o singură grupă de culturi, utilizarea respectivă limitează suplimentar, dacă este necesar, suprafaţa respectivă. În cadrul unei parcele agricole pot exista una sau mai multe subparcele cu culturi distincte, care fac parte din aceeași categorie de folosință, culturi care pot fi modificate de la un an la altul. După finalizarea tuturor controalelor, suprafața parcelei agricole trebuie să se încadreze în categoria de folosință asociată blocului fizic din LPIS.
Identificarea parcelei/parcelelor agricole utilizate înseamnă declararea, localizarea şi delimitarea parcelei/parcelelor agricole utilizate în cadrul categoriei de folosință a blocului fizic, utilizând aplicaţia electronică GIS, pusă la dispoziţia fermierilor de către APIA. Pentru identificare se utilizează informaţiile cadastrale ca urmare a înregistrării sistematice a imobilelor prin Programul naţional de cadastru şi carte funciară, în situaţia în care acestea sunt disponibile şi relevante. În situația în care nu există informații cadastrale ca urmare a înregistrării sistematice a imobilelor prin Programul naţional de cadastru şi carte funciară, la identificare se va utiliza adeverința eliberată de UAT-ul pe raza căruia se regăsește suprafața de teren care face obiectul cererii de plată. Identificarea presupune ca parcela să nu se suprapună peste parcelele declarate de către alţi fermieri şi să nu depăşească limita blocului fizic.
Parcela de referinţă este o suprafaţă delimitată geografic şi identificată în mod unic, denumită bloc fizic, înregistrată în sistemul de identificare a parcelelor agricole. O parcelă de referinţă conţine o unitate de teren care constituie suprafaţă agricolă. După caz, o parcelă de referinţă conţine şi suprafeţe neagricole considerate eligibile de statele membre pentru primirea sprijinului pentru intervenţiile bazate pe suprafaţă.
