Sursa foto> colaj foto Via Profi
Cu o afacere începută din pură pasiune și consolidată pas cu pas timp de 14 ani, Adrian Nicolae a reușit nu doar să cultive fructe goji, ci și să creeze o rețea solidă de cultivatori, consultanță specializată, produse procesate și chiar o legislație favorabilă.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„Totul a început din dorința de a investi într-un lucru sănătos”, a declarat Adrian pe G4Food. Deși locuiește în București, rădăcinile afacerii sale sunt la Brașov, unde a avut acces la un teren agricol. Împreună cu soția, a pornit de la o microcultură, care a crescut constant, cuprinzând ulterior o pepinieră autorizată, plantații, centre de colectare și parteneriate cu procesatori.
„Deși alții ne recomandau altceva, noi am rămas concentrați pe goji, nu am diversificat, și așa am reușit să devenim cel mai mare producător sau, cel puțin, una dintre cele mai importante surse de informare. Tot ce am făcut, am făcut pentru goji, între fermier și consumator. Totul a început din pasiune – ne-am spus: «Hai să investim în ceva sănătos». Am început cu o microcultură, apoi ne-am propus să facem o plantație. Pentru a putea realiza plantația, era nevoie să înființăm o pepinieră autorizată – și am făcut acest lucru, iar pepiniera există și astăzi”, a declarat el.
Unul dintre momentele definitorii a fost înființarea pepinierei: „Majoritatea plantelor care se vând pe piață nu provin din pepiniere autorizate, dar noi am vrut să facem lucrurile legal”, a menționat Adrian. Dincolo de legalitate, această decizie a oferit afacerii credibilitate și a facilitat crearea a două soiuri proprii – „Anto” și „Kronstadt” – înregistrate oficial la ISTIS.
„Experiența mea personală era limitată, așa că ne-am bazat și pe rezultatele altora. De exemplu, în 2004 aveam două hectare – singura plantație certificată din Europa la acea vreme – dar amplasată într-o zonă cu rezultate mai slabe. Așa am înțeles că trebuie să privim dincolo de propria experiență”, a precizat el.
Dar „Goji Românesc” nu este doar un brand de produs, ci un adevărat proiect colectiv. „Nu mai fac reclamă firmei mele, nu mai am planuri personale – fac reclamă proiectului. Este un proiect național, care implică zeci, sute de cultivatori”, a afirmat fondatorul. Astfel, afacerea a evoluat într-o platformă de sprijin, învățare și legături comerciale pentru oricine vrea să înceapă o cultură de goji, fie ea mică sau mare.
De la experiment la rețea națională: cum a crescut „Goji Românesc” pas cu pas
De-a lungul timpului, Adrian a colaborat cu diverse firme românești pentru a transforma fructele proaspete în produse inovatoare – batoane raw vegan, miere cu goji, produse exportate sau testate pe piață. „A fost un test – unele produse au mers, altele nu. Dacă nu se cunoaște, nu se vinde”, a explicat el. Însă toate aceste eforturi au contribuit la diversificarea pieței locale și la promovarea consumului de fructe proaspete, în detrimentul celor deshidratate din import.
În prezent, „Goji Românesc” este susținut de o asociație națională a producătorilor, are o voce în fața autorităților și este inclus în legislația pomiculturii. „Lucrăm de 14 ani, dar abia de 2 ani există măsuri pentru pomicultură. Am muncit să convingem consultanții că goji merită atenție. Dacă vreți, căutați pe Google: „Goji Românesc”, „Goji România”, „Goji Brașov” – veți vedea exact dimensiunea afacerii”, a menționat Adrian.
Cei care nu cunosc piața ajung să cumpere doar fructe deshidratate din China. „Noi nu recomandăm deshidratarea, pentru că este foarte costisitoare – nu neapărat procesul în sine. Ca să produci un kilogram de goji deshidratat în România, ai nevoie de aproximativ 5 kilograme de fructe proaspete, iar acestea nu se vând sub 20 de lei/kg. Asta înseamnă un cost final de aproximativ 100-125 de lei per kilogram, fără niciun adaos comercial. Nu este rentabil pentru noi. În schimb, avem un produs mult mai valoros – fructul proaspăt, care poate fi cules”, a declarat Adrian.
„Am început cu o cultură. Pentru a o înregistra legal, aveam nevoie de proveniența materialului săditor. Am vândut plantele, iar apoi oamenii ne sunau să întrebe ce fac cu ele. Am creat tehnologia pe baza experienței. Apoi ne sunau că au fructe – ce facem cu ele? Am găsit pe cineva care a cumpărat fructele de la ei, dar prețul era mic. Așa că am creat un centru de colectare – nu pentru profit, ci pentru a-i ajuta în cazuri dificile. Când cantitatea a crescut, am început să le procesăm”, a povestit el.
Adrian a cumpărat fructele și le-a dus în diferite zone. De exemplu, există pliculețe de miere cu goji făcute la firma Nechita din Iași. Batonul este făcut la firma Data Vlad din Cluj, un mare producător de batoane raw vegan. A avut colaborări cu Melinis – a făcut pachete și exporturi. A brevetat o soluție de deshidratare a fructului în miere. Dacă se ia fructul proaspăt, plesnește într-o săptămână. Cu acea soluție, l-au introdus în produse proprii. A avut colaborări și la Suceava – bere, ciocolată, miere cu goji și nucă – dar unele n-au intrat în producție.
La Tulcea n-a intrat în producție, nu s-au înțeles. Problema este că trebuie să ofere un preț corect cultivatorului, să acopere costuri de depozitare și transport. Producătorul are și el costurile lui. Apoi vine ambalajul, eticheta, reclama – și produsul finit ajunge scump. Dacă lumea nu știe cât de bun este, nu se vinde. A fost un test – unele produse au mers, altele nu. Dacă nu se cunoaște, nu se vinde.
Provocări, testări și soluții: un model sustenabil pentru agricultura de nișă
Are testări de sute de mii de euro. S-a mutat de la Augustin la Codlea. Acolo a făcut un parteneriat cu un coleg care a făcut o plantație nouă. Plantația lui veche a fost desființată. Acum colegul se ocupă de plantație, iar el de vânzare și de filieră. A făcut Asociația Națională a Producătorilor de Goji Românesc ca să existe o voce în fața autorităților. A reușit să introducă în legea pomiculturii „goji românesc”, ca să devină eligibil pentru fonduri europene.
Fructele lor sunt studiate în cel puțin șapte centre de cercetare din țară. A dat plante la Mărăcineni, Băneasa, Bistrița, Constanța. Este o afacere de nișă, dar poate fi profitabilă dacă există așteptări realiste. Sunt cu zeci de ani lumină înainte față de unde au început, dar tot sunt în spate la promovarea fructului proaspăt.
Pandemia, războiul, crizele – toate au făcut ca lumea să se concentreze pe supraviețuire, nu pe testare de produse noi. A fost la întâlniri la Ministerul Agriculturii cu crescători de animale. El era acolo cu goji. Goji este o soluție bună pentru culturi mici, de familie. Au pachete gândite pentru cei care au 1.000 m² și vor să înceapă. Oferă tehnologie, au contracte pentru fertilizanți la prețuri bune. Vor să ofere un pachet complet, la prețuri corecte.
„Oamenii trebuie să înceapă cu puțin, să vadă dacă le place”
Fac zeci de mii de plante pe an. Le oferă cultivatorilor. Mulți au așteptări nerealiste. Unii renunță, alții își dimensionează cultura și se extind singuri. I-a sprijinit și i-a pus în legătură cu cumpărători. De exemplu, în Dâmbovița, cineva cu o grădină de 1.000 m² vinde de 7 ani fructe către un cumpărător din Pitești.
Adrian susține că există printre tipurile de cultivatori se numără cel care vrea să pună câteva plante în grădină și cel care vrea să facă o afacere și are oameni, resurse, timp.
Deși provocările nu lipsesc – de la costuri mari de procesare și distribuție până la lipsa promovării fructului proaspăt – spiritul antreprenorial și dorința de a ajuta comunitatea rămân esențiale. „Oamenii trebuie să înceapă cu puțin, să vadă dacă le place. Nu toți rămân, dar unii se extind și se stabilizează singuri. Eu vreau doar să creez legături”, a punctat el.
Prin campania „Fermier cu valoare adăugată”, G4Food promovează ideile de afaceri care îi inspiră pe fermieri să producă și să vândă produse cu valoare adăugată, nu doar materii prime.
Sursa foto: Facebook Daily Goji/ Pepiniera Goji românesc
Articol transcris cu Vatis Tech
