Foto: Pixabay
Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) din Buzău deţine în colecţie aproximativ 1.000 de soiuri de fasole, de diverse culori şi mărimi, printre ele numărându-se şi două varietăţi cu caracteristici deosebite, păstăi care pot depăşi în lungime un metru şi un soi cu boabe având diametru mare de până la 2 centimetri, recuperat prin intermediul unui preot, de la Muntele Athos, transmite Agerpres.
La nivelul BRGV Buzău se regăsesc peste 20.000 de genotipuri de plante medicinale, flori şi soiuri de legume. Aproximativ 1.000 dintre ele sunt varietăţi de fasole recunoscute, altele provenind din populaţii locale, în curs de omologare. Se regăsesc soiuri care se diferenţiază prin mărimi şi culori, de la verde la mov, sau pestriţe, dar şi o varietate aparte de “fasole la metru”, denumirea fiind dată de lungimea păstăii.
„În colecţie avem numeroase soiuri culese de pe tot cuprinsul ţării noastre. Ceea ce este interesant este că avem populaţii vechi care nu se mai regăsesc în cultură. Noi le-am clasat sub denumirea de populaţii locale, din acestea au apărut soiuri prin ameliorare. În trecut, fasolea era cultivată pe suprafeţe mari în România, am reuşit să avem o colecţie bogată la BRGV care depăşeşte peste 1.000 de soiuri care se pot diferenţia, vorbim de fasole de câmp, urcătoare, pentru păstaie, am grupat colecţia după utilizare şi tipul de creştere. Putem vorbi despre culoarea păstăilor, de la verde deschis, verde închis, la nuanţe de galben, mergând până la cele mov, roşii sau pestriţe, cu diverse culori. O paletă foarte largă de culori, avem şi câteva soiuri de fasole ornamentală, dintr-o specie mai puţin cultivată în România, cu flori bogate de diverse culori, ce mai cunoscută nuanţă fiind cea de roşu corai. Avem păstăi extrafine, de până la 5 centimetri, până la păstăi care ating sau depăşesc chiar şi un metru, popular le-am spus noi «fasole la metru». Sunt păstăi care variază între 50 şi 80 de centimetri, dar şi excepţii care pot depăşi un metru în lungime. Aceste varietăţi au apărut mai recent în România, venite din zona Asiei. Este comestibilă, apreciată pentru păstaie în primul rând pentru că este foarte lungă, formează aţe foarte târziu, este gustoasă şi uşor de recoltat. Primul soi pe care l-am colecţionat l-am găsit la Beceni, în 1986 şi am păstrat seminţele viabile până acum, dar are origini asiatice”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Potrivit specialiştilor, o bună parte dintre soiurile de fasole cultivate de-a lungul timpului în România au dispărut. Cu toate acestea, culturile oferă producţii cu grad ridicat de valorificare.
„Poate asigura hrană bună de calitate pe tot parcursul anului, de la păstaia verde, până la boabe. De ce nu mai avem fasole în România? Schimbările climatice au perturbat condiţiile favorabile acestei specii, pe de altă parte, absenţa soiurilor şi, nu în ultimul rând, avem terenurile contaminate cu o bacterie periculoasă, Xanthomonas, care atacă sămânţa. S-au pierdut foarte multe soiuri, multe dintre ele au fost înscrise în alte ţări, rebotezate. Este o specie care ar trebui să fie cultivată pentru că este eficientă economic, deşi înregistrăm producţii mici la unitatea de suprafaţă, preţul de valorificare este foarte mare. Totodată, fixează azotul la nivelul rădăcinilor şi contribuie la păstrarea gradului de fertilitate al solului”, a mai spus Costel Vînătoru.
Un soi de fasole cu boaba de până la 2 centimetri în diametru, productiv, a fost recuperat de la Muntele Athos prin bunăvoinţa unui preot şi păstrat în colecţia BRGV.
„Avem varietăţi care nu au fost niciodată înscrise în catalogul oficial. În trecut, în România a fost importat un soi şi cultivat pe scară largă, soiul numit Lima, dar s-a pierdut la un moment dat. Din acest soi am găsit la Muntele Athos o varietate foarte bine conturată, cu bobul mai mare ca Lima, untos, productiv şi îl avem în colecţie. Românii care au vieţuit la Muntele Athos au păstrat seminţele vechi şi am reuşit să aduc soiul şi aici. Are potenţial mare de producţie de boabe, la suprafaţă, dacă ar fi cultivat în sistem intensiv, putem ajunge undeva la 5.000 kg boabe/hectar. Bobul poate ajunge la peste 2 centimetri în diametru. Eu am început să strâng resurse din 1986, an de an am strâns şi colecţionat soiuri pe care le-am păstrat în mare parte prin mănăstiri, cu ajutorul unor oameni sufletişti care le-au păstrat cu mare atenţie. Vizavi de acest soi, undeva în jurul anului 1992 am avut posibilitatea să mă întâlnesc la Episcopia Buzăului cu un părinte care a venit de la Muntele Athos şi mi-a adus sămânţa, a fost un ajutor substanţial”, a subliniat Costel Vînătoru.
