EXCLUSIV: Cacaua și uleiul de măsline: Cum am ajuns la o criză în cele două sectoare? / Doi experți români explică: Condițiile climatice, o bacterie, energia mai scumpă și cererea mai mare, mai ales în China, au dus la prețuri și mai ridicate

timis, judete, agricultura, top

În doar câteva luni prețul kilogramului de cacao aproape s-a triplat, iar cel al uleiului de măsline a înregistrat creșteri chiar și de 100%. Ambele crize se resimt prin prețul de la raft al produselor și, chiar dacă nu fac parte din coșul de bază, ele sunt o constantă în obiceiul de consum al multor români. Prognozele sunt însă și mai pesimiste. Cum am ajuns în această situație, de ce aceste crize ne pot afecta sănătate și cum poate influența chinezul de rând bugetul românului ne explică doi experți români.

În 2019, Camelia și Cătălin Adam au început un business cu ulei de măsline, au reușit să îl mențină în timpul pandemiei, iar în 2023 au reușit o performanță inedită și greu de egalat. Uleiul superpremium Eliada a devenit cel mai premiat ulei de măsline grecesc cu brand românesc. Împreună cu procesatorul a adunat peste 5 medalii de aur și argint la concursurile internaționale de uleiuri de măsline din Atena, Berlin, Londra, Tokio și New York. Unele medalii sunt câștigate direct, altele prin intermediul procesatorului, pentru că chiar și organizatorii acestor concursuri nu au înțeles din prima cum ce înseamnă brand românesc de ulei de măsline. Antreprenorul român folosește măsline culese din livezi din Grecia, negociază cu procesatorii, contractează experți din domeniu, spre exemplu master blenderi – „ghesfsignostis” (sau „cunoscător de gusturi”, în traducere), îmbuteliază și, cel mai important, lipește pe produse o etichetă care ne face cinste. Astfel el a creat un produs românesc dintr-un ingredient care nu crește la noi. De curând, Cătălin Adam a fondat și Asociația Degustătorilor de Ulei de Măsline, care face parte din Federația Națională a Gegustătorilor Autorizați. Adam ne detaliază contextul actual și cum ne va afecta această criză.

Cătălin Adam (Sursa foto: G4Food)

„Deși în ușoară scădere în ultimele două luni, prețurile uleiului de măsline în general și ale celui extravirgin în special se mențin la cote înalte, în toată lumea. Analizând prețurile practicate anul acesta cu cele de anul trecut pentru produsele acelorași brand-uri constatăm o creștere cu 60-70% și, nu de puține ori, chiar de 100%. Creșterea a început, tăcut, anul trecut, în august iar pe măsură ce stocurile existente din sezonul 2022 – 2023 s-au epuizat, a explodat la finalul lunii octombrie și a culminat în ianuarie 2024 când uleiul de măsline, atât cel rafinat cât și cel extravirgin, și-a dublat prețul. Vorbind de aceleași produse, ne punem, firesc, întrebările: ‘Cum a fost posibil? Care a fost cauza? Cât va mai dura? Cum va fi anul acesta?’

Toată lumea s-a grăbit să dea vina pe încălzirea globală și pe secetă și asta pe bună dreptate. Vara anului 2023 a fost una dintre cele mai călduroase din verile ultimelor decenii iar precipitațiile la un nivel minim. Dar seceta și schimbările climatice nu pot explica singure această dublare a prețului. Sunt doar un factor dominant într-un context cu mult mai larg.

În primul rând, trebuie să spunem câteva lucruri despre producerea uleiurilor de măsline. Sunt două categorii mari în care se împart – uleiuri virgine (extravirgin, virgin – comestibile și lampant – necomestibil) și uleiuri rafinate (obținute prin rafinarea uleiurilor de măsline de calitate inferioară (lampant) sau din extracția chimică a grăsimilor rămase în masa reziduală rezultată după obținerea uleiurilor virgine. Uleiurile clasificate ca extravirgin și virgin se obțin exclusiv prin procedee mecanice, nu suportă adaosuri sau aditivi și niciun fel de prelucrare termică. Pentru a fi clasificate ca extravirgin sau virgin, uleiurile de măsline trebuie să treacă un dublu test, chimic – unde este analizată compoziția cu aparatură de specialitate – și organoleptic – performat de specialiști antrenați în degustarea uleiului de măsline. Practic, uleiul de măsline nu poate fi diluat sau ‘înmulțit’, orice adaos de alt tip de grăsimi sau de uleiuri inferioare este depistat și sancționat de lege. Deci, cantitatea de măsline produsă într-un an influențează în mod direct cantitatea de uleiuri virgine produsă în acel an.

Spre deosebire de uleiurile din semințe care, prin stocarea acestora, se pot obține tot timpul anului, uleiul de măsline se obține doar în perioada recoltării, care diferă de la țară la țară. Pentru a complica lucrurile, dacă extracția nu se face cât mai repede de la momentul recoltării, uleiul obținut are o calitate inferioară. În general se merge pe ideea extragerii uleiului în aceeași zi cu cea a culegerii măslinelor.

Arealul geografic în care măslinul rodește este, în principal, bazinul mediteranean, unde se produce aproape 95% din cantitatea de ulei de măsline a lumii. Se mai produce ulei de măsline în California, SUA, iar în ultimii ani au început să dea rod măslini aclimatizați în Argentina și Australia, dar producția este încă mică. Dintre țările producătoare din jurul Mediteranei, cea mai mare producție o înregistrează Spania – în medie 1.500.000 tone pe an, peste 45% din producția mondială, apoi Italia cu aproximativ 350.000 de tone. Cu alte cuvinte, o scădere a producției în Spania și Italia generează o creștere de prețuri în toată lumea. Ori, în urma infestării cu bacteria Xylella fastidiosa, peste 500.000 de hectare de măslini au fost replantate între 2016-2020, în încercarea de a opri răspândirea acesteia, cu soiuri noi de măslini.

Un alt lucru important care influențează prețul uleiurilor de măsline este cererea pieței, cerere care a devenit din ce in ce mai mult globală. Dacă în urmă cu 30 de ani era puțin obișnuit ca state din Asia să consume ulei de măsline, dezvoltarea economică dar și promovarea stilului de viață sănătos au creat o cerere puternică în această zonă. De asemenea, o creștere a cererii anuale se înregistrează și în țări care consumau ulei de măsline, dar în cantitați mai mici. De exemplu, România avea la începutul anului 2010 un consum estimat la 0,4 l ulei de măsline pe an pe cap de locuitor, iar la momentul actual cererea a urcat la 0,8 în 2022 dublându-se in numai 10 ani. Același trend de creștere al cererii se remarcă în toată Europa. Conform statisticilor Comisiei Europene, țările Europei înregistrează un consum de 53% din producția mondială de ulei de măsline, creșterea anuală fiind estimată la 3-5%.

Luând în considerare cele scrise mai sus, să analizăm ultimele trei sezoane 2021, 2022 si 2023. Conform Eurostat, producția mondială a scăzut de la aproximativ 3,5 milioane de tone în 2021 la mai puțin de 2,5 milioane în 2022. Această scădere a fost cauzată în principal de producțiile mici din Europa, mai ales din Spania, care a avut în 2022 o producție estimată la 50% din producția obișnuită. Se aștepta ca anul 2023 să aducă producții mai mari dar, din nefericire, condițiile climatice potrivnice au generat doar o creștere mică, neavând suficientă apă, măslinii tineri nu au reușit să țină pasul. Cererea, în schimb, o dată creată, a rămas și a dus la creșterea prețului.

Un alt motiv care a afectat prețul uleiului a fost creșterea costului utilităților. Scumpirea energiei cu 100% și scumpirea carburanților au contribuit și ele din plin la un ulei mai scump. Și nu în ultimul rând, salariile care au crescut peste tot în Europa, ca urmare a creșterii inflației.

Cum va fi anul acesta? Nimeni nu poate spune exact. Până acum se arată un an bun. Specialiștii spun că sunt premizele unei producții bune, cu mai mulți de dacă… Dacă va ploua atunci când trebuie… dacă nu va fi vreo invazie de dăunători (cel mai cunoscut este musca măslinii)… dacă soarele nu va pârjoli pomii, ca anul trecut. În orice caz, eu nu aș miza pe o scădere substanțială a prețului final, la raft, cel puțin nu imediat. Noua producție va începe în octombrie. Iar pe de altă parte, între costul de producție si prețul de vânzare se interpun ambalajele și ele la costuri istorice, transportul, depozitarea, marketingul, profiturile și taxele percepute de state, care si ele au crescut”, ne-a explicat Cătălin Adam, Președintele Asociației Degustătorilor de Ulei de Măsline și antreprenorul din spatele Eliada, cel mai premiat ulei de măsline cu brand românesc.

La ciocolată sunt câteva scenarii, unele mai blânde și altele mai complexe, dar în toate un singur lucru este clar: Vor fi creșteri de prețuri pentru consumatorii finali. Ciocolata artizanală adevărată va deveni un produs de lux

Alina și Dorian Lungu sunt antreprenorii din spatele brandului premium de ciocolată artizanală Luado din Brașov. Au construit această afacere din pasiune și au reușit să depășească multe obstacole și crize. Deși brandul este puternic, și mai ales performant, viitorul nu le face cu ochiul. Prețul la cacao atinge praguri istorice și asta se va vedea în costul produsului final. Dorian Lungu ne explică de ce producătorii de ciocolată artizanală sunt cei mai afectați și cum cei industriali reușesc să fenteze această criză scăzând din calitate.

Dorian Lungu (Sursa foto: G4Food)

„La data la care scriu aceste rânduri (11 aprilie – n.r.), cotația tonei de cacao la bursă se apropie de 11.000 de dolari/tonă. Asta în condițiile în care la începutul anului 2024 era de 4000 de dolari/tonă, iar în aprilie 2023 nu ajunsese la 3000 de dolari/tonă.

Saltul acesta spectaculos este pus în mod special pe seama producției slabe din ultimii 2 ani, cauzele principale fiind cele de natură climatică. Consider că există o doză importantă de realism în această explicație, însă problemele sunt mai adânci de atât. De la salariile de mizerie și prețurile mici care sunt acordate cultivatorilor și celor care recoltează, până la defrișările în masă ale plantațiilor de arbori de cacao, continuând cu speculațiile traderilor și alte elemente legate de traseele de transport și presiuni ale fermierilor care au început să pună piciorul în prag, sunt tot atâtea motive care au dus prețul tonei de cacao la cote istorice.

Sunt câteva scenarii, unele mai blânde și altele mai complexe, dar în toate, un singur lucru este clar: creșterile de prețuri pentru consumatorul final se vor vedea cât de curând și în piață.

Fără nici o îndoială, cei mai impactați vor fi producătorii artizanali de ciocolată. Spre exemplu, cei care lucrează from bean to bar, sau cei care au rețete de ciocolată cât mai curate, nu pot dribla nicicum creșterea prețului. Pentru că prin procesarea boabelor se pierde un procent însemnat din greutatea inițială pusă la bătaie, prin operațiile care se fac. Atâta timp cât nu înlocuiești aceste pierderi cu ceva, este clar că prețul final al ciocolatei artizanale va crește în mod proporțional cu prețul boabelor de cacao. Iar această creștere va fi spectaculoasă. Să presupunem numai o dublare a prețului boabelor de cacao și atunci un ciocolatier care vinde acum cu 80-100 euro/kg va avea prețuri de 160-200 euro/kg. În aceste condiții, vorbim de costuri dificil de suportat, chiar și pentru consumatorii fideli, ciocolata artizanală adevărată va deveni un produs de lux.

Cicolata îndustrială și derivatele ei, chiar și în condițiile dublării prețului la cacao, nu va suferi un șoc așa de mare. În primul rând, pentru că ingredientele unor astfel de produse conțin numai o parte din ingredientele bobului de cacao. Emulgatorii, grăsimile vegetale, zahărul și alte ingrediente nu au creșteri de preț poate chiar deloc sau oricum nu spectaculoase. Astfel încât, ne putem aștepta la creșteri de prețuri ale ciocolatei industriale, dar în procente moderate. Dacă astăzi, în comerț, vorbim de 15-20 euro/kg, consider că creșterile nu vor fi mai mari de 30-50%. În piață, una dintre măsurile deja luate de către marii procesatori a fost de a diminua cantitatea unei tablete și de a păstra prețul inițial. Astfel, astăzi sunt tablete de 80-90 de grame, la același preț la care erau cele de 100 de grame cu câteva luni în urmă.

Ne putem aștepta ca în cazul în care această criză va continua să vedem din ce în ce mai des tot felul de substituenți ai unor ingrediente esențiale precum untul de cacao, chiar și în tipurile de ciocolată medii/premium.

O situație similară din punct de vedere al creșterii prețurilor s-a întâmplat între anii 1975 – 1977, când prețul/tona de cacao a crescut la bursă de la sub 1000 de dolari, la aproape 5000 de dolari, prin urmare o creștere exponențială și mai spectaculoasă. După 1980, prețul s-a stabilizat până în jurul anului 2008, între 1500 și 2000 de dolari pe tonă. Este interesant faptul că în această perioadă de criză, au apărut în mod consistent produse care au înlocuit untul de cacao cu alte tipuri de grăsimi, uleiul de palmier fiind de multe ori preferat.

Un alt aspect important, care poate să influențeze puternic prețul ciocolatei în viitor, este faptul că chiar dacă consumul de ciocolată a crescut constant în lume, o țară precum China se situează la 0,18 kg/locuitor pe an, în timp ce țări precum SUA, Irlanda, UK, Germania sau Elveția au un consum între 9-11 kg/locuitor în decursul unui an de zile. O creștere fie și până la 1 kg/locuitor pe an în China ar produce perturbări semnificative la nivel mondial.

În concluzie, așteptările mele sunt că prețurile la ciocolata premium vor crește simțitor în următoarea perioadă, acest produs tinzând să devină unul de lux, în timp ce prețurile pentru ciocolata industrială se vor majora și ele dar nu atât de spectaculos. Vor apărea produse cu anumiți substituenți, se vor intensifica cercetările orientate către cacaua artificială, existând deja startup-uri în acest sens. Pe termen mediu, este posibil ca aceste cotații să mai scadă la bursă, în ideea în care se vor rezolva unele aspecte ale lanțurilor de producție și de distribuție, rămânând totuși amenințarea deșertificării, a unor ani secetoși și a recoltelor sărace.

În orice situație ne vom afla, consider că o informare corectă și o educație adecvată poate duce la un consum moderat de ciocolată, aspect care va produce efecte benefice, numai dacă se face cu deplinătatea ingredientelor ei naturale și în cantități moderate. În celelalte situații, vom avea de a face cu combinații în care vom regăsi mult zahăr, grăsimi de tot felul și o mulțime de alte ingrediente despre care este bine să citim înainte să le consumăm”, ne-a explicat Dorian Lungu.

Sursă imagine principală: Pexels (colaj G4Food)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *