Mai ușor e să previi decât să refaci potențialul unei ferme avicole afectate de boli. De ce este biosecuritatea fermelor avicole o necesitate

Gripa aviară. Aceste două cuvinte dau fiori reci oricărui crescător de păsări. Acestea și multe altele. Diferitele epidemii pun în pericol activitatea avicolă în Europa și nu numai, aproape în fiecare an.

Pagubele produse de boli și epidemii au readus în actualitate măsurile de protecție și prevenire a acestora. Specialiștii spanioli asociați platformei Veterinaria Digital au alcătuit un cod de măsuri pentru biosecuritatea fermelor avicole.

Biosecuritatea în fermele avicole implică un set de practici și strategii fundamentale. Aceste măsuri previn intrarea și transmiterea agenților patogeni în exploatații, reducând astfel impactul negativ pe care îl pot avea asupra producției avicole.

Mai întâi de toate, ce este biosecuritatea?

Biosecuritatea poate fi definită, în termeni generali, ca un ansamblu de măsuri sanitare și preventive care, aplicate permanent, previn și împiedică intrarea și ieșirea agenților infecțioși. Aceste măsuri ar trebui aplicate în general în întreaga producție animală. Acum ne referim la măsurile specifice fermelor dedicate producției avicole în toate formele sale: găini ouătoare, pui de carne sau păsări reproducătoare.

Există un număr mare de boli infecțioase a căror prevenire și control sunt strâns legate de nivelul de biosecuritate implementat în fermă. Exemple de astfel de boli includ: holera aviară, boala Newcastle, boala Marek, salmoneloza, coccidioza, micoplasmoza, colibaciloza sau gripa aviară, printre altele.

Infrastructura adăpostului

Biosecuritatea ia în considerare infrastructura fizică în care este instalată ferma avicolă. Sunt luate în considerare numeroase detalii, enumerate mai jos:

• Amplasare: Ferma trebuie să fie situată departe de centrele urbane și alte sisteme de producție animală, în special de fermele de porci. Această măsură previne introducerea agenților infecțioși.

• Gestiunea mediului: Trebuie respectate toate normele de mediu locale. Aceasta previne apariția bolilor printr-o bună gestionare a apelor reziduale, a păsărilor moarte, a prezenței animalelor străine, utilizarea corectă a substanțelor chimice etc.

• Accesul și ieșirea: Ferma trebuie să dispună de o intrare comodă pentru vehicule și personal extern. Trebuie să existe o zonă de parcare departe de păsările în producție. Accesul trebuie să includă mecanisme de curățare și dezinfectare pentru a preveni răspândirea microorganismelor.

• Puncte de dezinfectare: Fiecare zonă a fermei trebuie să fie dotată cu puncte clar semnalizate pentru curățare și dezinfectare, care trebuie utilizate permanent.

• Protecție: Infrastructura trebuie să prevină intrarea insectelor, rozătoarelor și păsărilor sălbatice. De asemenea, trebuie protejată de radiații solare, vânturi puternice și ploaie.

• Mediul intern: Adăpostul trebuie să aibă iluminare bună, ventilație corespunzătoare, control al temperaturii și umidității. Toate acestea contribuie la biosecuritatea păsărilor și a personalului.

• Distanță: Conform normelor fiecărei țări, trebuie să existe o distanță minimă între adăposturi pentru a limita propagarea agenților patogeni prin aer, vectori sau personal.

• Materiale: Adăpostul trebuie construit din materiale care permit spălarea și dezinfectarea facilă.

• Semnalizare: Toate zonele și activitățile trebuie să fie clar marcate pentru a evita greșelile operaționale. Zonele curate și murdare, punctele de dezinfectare, intrările/ieșirile, căile de circulație, ieșirile de urgență și depozitele trebuie semnalizate.

• Întreținere: Toate echipamentele și instrumentele trebuie întreținute periodic, curățate și dezinfectate frecvent.

Personal și activități

Un element cheie în biosecuritate îl reprezintă măsurile luate de personalul fermei și de vizitatori.

• Personal extern: Se recomandă ca persoanele externe să facă duș complet și să poarte haine curate, aparținând fermei. Nu este recomandată intrarea celor care au vizitat recent alte ferme sau prezintă simptome respiratorii sau digestive.

• Dezinfectare: Tot personalul trebuie să curețe și să dezinfecteze instrumentele de lucru la fiecare proces diferit, de exemplu, de fiecare dată când intră într-un adăpost.

• Circulația personalului: Ideal, personalul ar trebui să locuiască în incinta fermei sau în apropiere, fără să lucreze în alte ferme, pentru a evita transferul de agenți patogeni.

• Sănătatea personalului: Angajații cu afecțiuni dermatologice sau boli transmisibile nu ar trebui să intre în fermă. Trebuie să informeze și să meargă la medic.

• Practici igienice: Se recomandă respectarea regulilor de igienă și evitarea consumului de alimente, băuturi, fumatul, scuipatul, tusea, strănutul sau întinderea pe suprafețe contaminate în timpul programului de lucru.

• Instruire: Este necesară instruirea continuă a personalului privind biosecuritatea, ceea ce garantează bune practici.

• Curățenie: Personalul este responsabil de curățenia întregii ferme – măturare, spălare cu apă și detergenți etc.

• Dezinfectare generală: La sfârșitul fiecărui ciclu de producție, trebuie realizată curățarea profundă a tuturor spațiilor. Personalul trebuie instruit în utilizarea corectă a dezinfectanților.

• Înregistrări: Este importantă documentarea tuturor activităților din fermă: întreținere echipamente, accesul vehiculelor și al persoanelor, utilizarea dezinfectanților, mortalitate, boli etc.

• Situații de urgență: Personalul trebuie să dispună de trusă de prim ajutor și să fie pregătit să răspundă în caz de accidente, boli sau alte pericole (incendii, pene de curent etc.). Aceasta este o parte esențială a biosecurității.

Biosecuritatea în fermele avicole presupune un set de măsuri care previn apariția bolilor infecțioase. Implementarea sa are o valoare inestimabilă și aduce beneficii semnificative. Fiecare proces sau zonă implică o abordare specifică care facilitează activitățile, în timp ce le face sigure atât pentru personal, cât și pentru păsările din producție.