Poate părea curios, dar apa minerală, fie plată, fie carbogazoasă, îmbuteliată în sticle de plastic sau chiar ambalaje de sticlă, are dată de expirare.
În realitate, data nu indică momentul când expiră apa, ci data până la care ambalajul este considerat sigur. Apa îmbuteliată în PET-uri de plastic are o durată de valabilitate de 1-2 ani, în timp ce apa îmbuteliată în recipiente de sticlă are de regulă o durată de 3 ani.
Materialul din care sunt confecționate PET-urile este considerat sigur pentru a fi utilizat la îmbutelierea apei. Însă, el poate începe să se degradeze și să emane subtanțe chimice, dacă este expus la căldură și lumină directă – de unde necesitatea de depozitare în spații răcoroase și întunecate.
Este mult mai sigură sticla, dar în acest caz poate interveni un alt tip de problemă, dincolo de limita dată de fragilitatea materialului: uneori dopurile nu reușesc să rămână închise etanș și permit schimbul de aer între sticlă și exterior.
Se poate bea apa al cărei ambalaj a expirat? În general se consideră că da, dacă nu prezintă modificări vizibile la ochi. Cu amendamentul că poate conține ușoare urme de compuși chimici, dacă nu a fost depozitata corespunzător. Însă, dacă există alternative, e mai bine să o evităm.