FOTO: Colaj G4Food/Dreamstime
Un condiment popular în întreaga lume, scorțișoara are origini surprinzătoare. Este obținută din scoarța unor copaci din genul Cinnamomum. Acești copaci cresc în zone tropicale. Cei mai cunoscuți provin din Sri Lanka, India și Indonezia.
După ce copacii sunt cultivați timp de doi-trei ani, li se taie ramurile. Apoi, scoarța interioară este desprinsă manual. Scoarța se rulează natural în timp ce se usucă, formând bețișoarele de scorțișoară pe care le cunoaștem. Acestea sunt apoi măcinate sau ambalate ca atare.
Două tipuri, arome diferite
Există două tipuri principale de scorțișoară: Ceylon și Cassia. Scorțișoara Ceylon, numită și „adevărată”, are un gust delicat și este mai scumpă. Provine în principal din Sri Lanka.
Cassia este mai comună, cu aromă intensă și culoare mai închisă. Este produsă în China, Vietnam și Indonezia. Cassia conține mai multă cumarină – o substanță care, în doze mari, poate afecta ficatul. Ceylon are un conținut redus din această substanță.
Beneficii și utilizări
Scorțișoara este folosită în bucătărie, dar și în medicina tradițională. Are proprietăți antioxidante și antiinflamatoare. Unele studii arată că poate ajuta la reglarea glicemiei. De asemenea, contribuie la reducerea inflamațiilor din organism. În plus, aroma sa stimulează apetitul și creează senzația de confort. Este folosită în produse cosmetice, ceaiuri și uleiuri esențiale.
Un condiment cu istorie
Scorțișoara era cunoscută în Antichitate. Egiptenii o foloseau la îmbălsămare. Romanii o considerau un lux. În Evul Mediu era un simbol al bogăției. Comerțul cu scorțișoară a contribuit la expansiunea coloniilor europene în Asia.
Astăzi, scorțișoara este prezentă în rețete de sărbătoare, prăjituri, ceaiuri și preparate exotice. De la scoarța unor copaci tropicali până la deserturile de pe mesele noastre, drumul scorțișoarei e lung și parfumat.
