FOTO: Colaj G4Food/Dreamstime/Mary Prentice
Bulbii de narcise conțin licorină, un alcaloid toxic care poate provoca simptome severe de otrăvire, inclusiv greață, vărsături, diaree, convulsii și insuficiență respiratorie în cazurile grave. În cantități mari, această substanță poate duce la moarte, motiv pentru care unii cred că ar fi putut fi folosită ca un fel de „eutanasiere” pentru soldații răniți grav pe câmpul de luptă.
Utilizarea narciselor în Antichitate
În Grecia și Roma Antică, narcisele erau cunoscute nu doar pentru frumusețea lor, ci și pentru proprietățile lor medicinale și toxice. Unele scrieri antice menționează utilizarea acestora în medicină, în special pentru prepararea unor unguente.
Dioscoride, un medic și botanist grec din secolul I d.Hr., menționa că narcisele erau folosite pentru tratarea rănilor și a inflamațiilor, deși aplicarea lor putea provoca iritații severe ale pielii. Există unele speculații că narcisele ar fi fost utilizate în scopuri de „eutanasiere” sau ca un fel de „analgezic extrem”, dar acest lucru nu este confirmat de surse istorice solide.
Mituri și realitate
Deși este posibil ca soldații romani să fi fost conștienți de efectele toxice ale bulbilor de narcisă, nu există dovezi clare că aceștia îi consumau în mod intenționat pentru a scăpa de suferință pe câmpul de luptă. În medicina antică, metodele de tratament includeau luarea de sânge, descântece și poțiuni halucinogene pentru intervenții chirurgicale, dar nu există mențiuni despre utilizarea narciselor în astfel de contexte
