Sursa foto: euronews.ro
Situația tensionată din Orientul Mijlociu, în special posibila blocadă a Strâmtorii Ormuz, riscă să aibă efecte semnificative asupra industriei agricole la nivel global.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
De data aceasta nu este vorba doar despre creșterea prețurilor la petrol și gaze, ci și despre posibile scumpiri ale inputurilor agricole, precum îngrășămintele, pesticidele sau materiile prime, cum ar fi rapița.
Strâmtoarea Ormuz, un punct-cheie pentru energia mondială
Între 17 și 20 de milioane de barili de petrol tranzitează zilnic Strâmtoarea Ormuz, adică circa 20% din consumul global zilnic și până la 30% din exporturile maritime mondiale de petrol.
Ori, în contextul intensificării tensiunilor dintre Iran, Israel, SUA și aliații lor, riscul unei blocade a acestei rute strategice crește.
Deși până acum, în istorie, strâmtoarea Ormuz nu a fost niciodată închisă, Parlamentul iranian a votat recent pentru blocarea acesteia, decizia finală fiind așteptată din partea Consiliului Suprem de Securitate Națională. Flota a 5-a a SUA, staționată în Bahrain, asigură în prezent securitatea rutei.
Potrivit lui Marcin Chim, Chief Broker Manager la BST Brokers, citat de farmer.pl, o eventuală închidere a Ormuz ar avea mai multe consecințe:
- presiune ascendentă asupra prețurilor la petrol și gaze;
- creșteri ale costurilor de transport și asigurare maritimă;
- efecte de domino asupra altor piețe de materii prime, inclusiv cea agricolă
Interes crescut pentru contractele futures de rapiță
Rapița este una dintre culturile direct influențate de dinamica pieței petrolului, fiind strâns legată de sectorul biodieselului.
Interesul pentru contractele futures de rapiță pe Euronext a crescut deja, pe fondul volatilității petroliere, a ofertei limitate în UE și a incertitudinilor privind recolta din Canada.
Deși Arabia Saudită a investit încă din anii ’80 într-o alternativă, conducta strategică Est-Vest (Petroline), cu o capacitate de 5 milioane de barili/zi, aceasta nu poate înlocui în totalitate volumul care trece prin Ormuz, ceea ce menține riscurile ridicate.
Îngrășămintele, între gaze și geopolitică
Arkadiusz Zalewski, expert al Institutului de Economie Agricolă și Alimentară din Varșovia, subliniază două motive majore pentru care criza afectează puternic piața îngrășămintelor:
Prețul gazului natural, care reprezintă între 60–80% din costurile de producție ale îngrășămintelor pe bază de azot, este în creștere accentuată.
Este de remarcat importanța regională a Iranului, Israelului și Egiptului în comerțul global cu îngrășăminte: în 2023, Egiptul avea o cotă de 2,7% din exporturile mondiale, Israelul 2,1%, iar Iranul 1,7%. Comparativ, Rusia deținea 16,6%, China 10,5%, iar Canada 10,4%.
Zalewski atrage atenția și asupra pieței europene: Franța, Italia și Spania s-au aflat în 2024 printre principalii importatori de îngrășăminte din Egipt, iar Olanda și Italia au fost clienți importanți ai Israelului.
Producția din Egipt și Iran, blocată
LA toate acestea se adaugă faptul că fabricile de îngrășăminte din Egipt și Iran nu mai funcționează de o săptămână. În plus, Iranul, furnizor de amoniac pentru mai mulți producători regionali, și-a întrerupt exporturile, complicând balanța de aprovizionare.
În paralel, Uniunea Europeană va introduce din 1 iulie 2025 tarife progresive la importurile de îngrășăminte din Rusia și Belarus.
Polonia, anticipând aceste măsuri, și-a crescut semnificativ importurile: în perioada ianuarie-aprilie 2025, a importat 2,04 milioane de tone, cu 40,8% mai mult decât în aceeași perioadă din 2024. Importurile din Rusia au atins un nivel record – 770.000 de tone.
Adevăratul factor de presiune va rămâne prețul gazelor, nu tarifele, deoarece producătorii ar putea ajusta marjele pentru a rămâne competitivi.
Prețul petrolului, impact direct asupra costurilor din agricultură și al alimentelor
Profesorul Łukasz Ambroziak, de la Institutul de Economie Agricolă din Varșovia, avertizează că escaladarea conflictului va duce inevitabil la scumpirea petrolului, cu impact direct asupra costurilor din agricultură și, implicit, asupra prețurilor alimentelor.
Acesta identifică trei direcții majore:
- Costuri de producție mai mari (combustibil, energie, protecția plantelor, îngrășăminte);
- Creșterea rentabilității biocombustibililor, ceea ce reduce disponibilitatea materiilor prime pentru alimente;
- Scumpiri generale ale produselor alimentare, influențate de indicele global al FAO.
Dacă tensiunile din Orientul Mijlociu continuă, efectele se vor resimți în prețurile la rapiță, îngrășăminte, combustibili și, în final, în costul alimentelor.
