Cum a ajuns tofu de la simbolul penuriei comuniste la ingredient „cool” în restaurantele din Europa Centrală și de Est. Imperiul Austro-Ungar a fost primul loc pe continent unde s-a cultivat soia

Soia a avut mult timp o imagine dificilă în unele țări din Europa Centrală și de Est. Pentru mulți consumatori, ingredientul era asociat cu lipsurile din perioada comunistă. Astăzi însă, același produs apare în meniuri moderne, în preparate precum poke bowl, ramen sau salate asiatice, unde este prezent sub forma boabelor de edamame sau a tofu-ului, notează newsletter-ul Plancha.

O analiză a datelor din Google Trends, care urmărește interesul online pentru tofu în ultimii peste 15 ani în Austria, Ungaria și România, arată că cererea este în creștere, dar rămâne puternic sezonieră. Pentru restaurantele care introduc în meniu preparate pe bază de proteine vegetale, momentul în care apar aceste produse în ofertă poate influența semnificativ cererea.

Un ingredient cu o istorie complicată în regiune

Deși astăzi tofu este perceput drept un ingredient modern, povestea soiei în Europa Centrală are rădăcini vechi. În Viena, boabele de soia au ajuns pentru prima dată pe continent la 1 mai 1873, în timpul Expoziției Mondiale organizate în Prater. Printre vizitatori s-a aflat și agronomul Friedrich Haberlandt, care a descoperit atunci planta în pavilioanele japonez și chinez.

Căutând metode ieftine pentru a îmbunătăți alimentația populației din Imperiul Austro-Ungar, Haberlandt a început să cultive soia într-o grădină universitară din centrul Vienei. În anii următori, cultura s-a răspândit treptat în Europa.

Drumul ingredientului în regiune nu a fost însă unul simplu.

În România, soia a rămas mult timp legată de amintirile anilor ’80. În perioada în care regimul comunist exporta majoritatea produselor alimentare pentru plata datoriei externe, multe dintre alimentele disponibile pe piață erau înlocuitori ieftini ai mezelurilor, preparați din pastă de carne și soia.

„Reabilitarea” ingredientului

După 1989, revenirea practicilor religioase a schimbat treptat percepția asupra produselor pe bază de soia. Posturile ortodoxe, respectate de mulți români înainte de Crăciun și Paște, presupun renunțarea completă la carne, ouă și lactate. În acest context, tofu a devenit o alternativă pentru mesele de post, oferind o sursă de proteine dincolo de meniurile bazate exclusiv pe cartofi sau fasole.

Între timp, globalizarea gastronomiei a adus ingredientul și în restaurantele urbane. Localuri de ramen, sushi baruri sau restaurante specializate în salate includ frecvent edamame în meniuri, unde produsul este perceput ca exotic și premium, chiar dacă provine din aceeași plantă de soia.

Percepția diferită asupra ingredientului ține în mare măsură de contextul cultural în care este consumat.

Interesul pentru tofu crește, dar rămâne sezonier

Datele analizate arată că interesul pentru tofu a crescut constant în ultimii ani în Austria, Ungaria și România. Cu toate acestea, căutările online indică și un model sezonier clar, cu perioade în care cererea este semnificativ mai mare.

Pentru restaurantele care construiesc meniuri în jurul proteinelor vegetale, aceste variații pot avea un impact direct asupra vânzărilor. Introducerea preparatelor pe bază de tofu în perioadele de interes ridicat poate crește vizibilitatea și cererea, în timp ce în alte momente ale anului interesul consumatorilor scade.

Transformarea imaginii soiei, de la ingredient asociat cu lipsurile economice la produs modern din bucătăria globală, arată cât de mult depinde percepția alimentelor de contextul social, cultural și gastronomic în care acestea sunt consumate. În prezent, în multe orașe din Europa Centrală și de Est, tofu nu mai este privit ca un substitut al cărnii, ci ca un ingredient cu identitate proprie în meniurile urbane.