Sursă foto: G4Food
Pe Cristina Lindirică, studentă la Silvicultură am întâlnit-o la Ziua Grâului Bărăgan”, un eveniment marcant, dedicat progresului și performanței în agricultura românească, eveniment organizat de Forumul APPR, în fiecare an.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Cristina este studentă la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București și de la bun început îmi spune că ea este „mult mai apropiată de natură decât de oameni”.
Tocmai de aceea a ales și acest drum profesional: „Am dat la Silvicultură pentru că sunt mult mai apropiată de natură și nu trebuie să lucrez prea mult cu oamenii. Știți, cu oamenii este foarte greu de lucrat”.
Cu toate acestea, tocmai prin implicarea în comunități profesionale ca Forumul APPR, a învățat că lucrul cu oamenii este uneori inevitabil, ba poate fi chiar valoros.
„Este a treia oară când vin ca voluntar la Forumul APPR. E un colectiv de care nu te poți lipsi, vii de drag. Aici învăț de toate. Pentru mine, venind de la Silvicultură, pe partea de agro, nici nu poți să-ți imaginezi ce poți să înveți: de la interacțiunea cu oamenii, ceea ce e greu, la cum funcționează lumea reală a agriculturii.”
Cristina Lindirică: „Am venit aici ca voluntar datorită cadrelor didactice de la noi, de la universitate ”
Cristina nu a ajuns întâmplător să facă voluntariat în zona agricolă. Meritul, spune ea, aparține în mare măsură profesorilor de la universitate, care nu doar predau teorie, ci și creează punți de legătură între studenți și mediul profesional real.
„Am venit aici ca voluntar datorită cadrelor didactice de la noi, de la universitate. Suntem puși în contacte directe, iar asta ne deschide foarte multe uși.”
Deși Silvicultura și Agricultura sunt două domenii distincte, Cristina vede în ele complementarități. Îi place munca de teren, plantările de puieți, dar și ideea de a înțelege cum sunt gestionate resursele naturale, fie ele păduri sau terenuri agricole. „Am plantat destul de mulți puieți, n-aș putea spune câți, că nu i-am numărat. Mergem tot timpul ca voluntari. Profesorii ne implică. Îl avem și pe domnul profesor Mihai Enescu, dânsul este foarte dedicat pe partea de împădurit, are ONG-ul Pădurea de mâine.”
„Mulți zic că n-o să mai fie păduri. Păi, dacă n-o să mai fie păduri, nici noi n-o să mai fim!”
Cristina nu se ferește să vorbească despre dificultățile meseriei alese, aceea de inginer silvic, dar și despre ideile greșite care circulă frecvent în societate. „Nu este neapărat o meserie bănoasă. Depinde cum faci meseria asta: dacă o faci de drag, și nu la modul mafie, atunci nu e bănoasă.”
Dar, mai important decât aspectele financiare este, pentru ea, viitorul pădurilor și al planetei. „Mulți zic că, ah, n-o să mai fie păduri. Păi, dacă n-o să mai fie păduri, nici noi n-o să mai fim. Adică tot vor fi variante: vor fi perdele forestiere, vor fi împăduriri. Lucrurile evoluează spre bine. Poate nu se fac la scară atât de mare, dar direcția e pozitivă.”
Visul Cristinei: să fie inginer la Ocolul Silvic din Ghimpați!
Visul ei este să lucreze, pentru început, ca inginer la Ocolul Silvic din Ghimpați. Nu caută succes imediat, ci experiență și o apropiere autentică de natură.Spune simplu, cu modestie: „Vreau să fiu inginer la Ocolul Silvic din Ghimpați. O perioadă.”
Cristina Lindirică este o voce a unei generații care crește acum, sub ochii noștri. Ea nu se teme să vorbească deschis, despre corupția din silvicultură, dar și despre lucrurile bune care se întâmplă în societate.
În plus, ea știe că natura nu este un subiect în manual, pe care trebuie să-l învețe ca să ia note mari la examene, ci este o responsabilitate vie. Și care înțelege că, fără păduri, nici oamenii n-ar mai fi! Iar pentru asta merită să se lupte. Cu oameni, cu sisteme, cu mentalități. Cu voluntariat și cu profesori dedicați alături!
