Sursa foto: Pexels
Copiii care consumă cu regularitate peşte ar putea fi mai sociabili şi mai buni cu alţi copii, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Bristol şi publicat în ultimul număr al European Journal of Nutrition, transmite marţi DPA, transmite Agerpres.
Cercetătorii susţin că încurajarea copiilor să mănânce peşte “este probabil să aibă un efect pozitiv asupra dezvoltării copiilor”.
Conform acestora, peştele este o sursă importantă de acizi graşi omega-3, seleniu şi iod – despre care s-a demonstrat că joacă un rol important în dezvoltarea creierului şi a funcţiilor cognitive. Cercetătorii au dorit să investigheze dacă există o legătură între consumul de peşte de către copii la vârsta de 7 ani şi orice posibile schimbări cognitive şi comportamentale care apar în intervalul de vârstă între 7 şi 9 ani. Ei au analizat date obţinute de-a lungul timpului de la 6.000 de copii din Anglia.
Cantitatea medie de peşte mâncată în fiecare săptămână este de 123 de grame. Aproximativ 7,2% dintre copii nu au mâncat deloc peşte, 63.9% au mâncat până la 190 de grame de peşte pe săptămână, iar 28.9% au consumat peste 190 de grame de peşte în fiecare săptămână – echivalentul a mai mult de două porţii.
Produsele semipreparate din peşte, aşa cum sunt “fish fingers” sau similare, reprezintă aproape jumătate (46%) din consumul mediu total de peşte.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
În cazul copiilor care nu mănâncă peşte este mai probabil să se identifice un “comportament prosocial suboptim”, conform noului studiu.
Comportamentul “prosocial” include interacţiuni cu prietenii, altruism şi împărţirea jucăriilor sau gustărilor.
La vârsta de 7 ani, copiii care nu au consumat peşte, prin comparaţie cu cei care au mâncat cel puţin 190 de grame de peşte în fiecare săptămână, sunt cu 35% mai predispuşi să manifeste “un comportament prosocial suboptim”. Această tendinţă a crescut la 43% în rândul celor cu vârsta de 9 ani.
Cercetătorii au dorit şi să evalueze dacă există diferenţe cuantificabile de inteligenţă între copiii care mănâncă peşte şi cei care nu consumă acest aliment, dar nu au identificat niciun fel de diferenţe în rândul grupului de copii de 8 ani studiaţi, indiferent de aportul alimentar de peşte.
Conform National Health Services (NHS), “o dietă sănătoasă şi echilibrată” ar trebui să includă cel puţin două porţii de peşte în fiecare săptămână, dintre care una să fie un peşte “gras” – aşa cum este somonul, macroul sau sardinele. NHS îi sfătuieşte pe părinţi să le ofere copiilor cel puţin o porţie de peşte “gras” pe săptămână, dar, “cum peştele gras poate conţine niveluri scăzute de substanţe poluante ce se pot acumula în organism, băieţii nu trebuie să primească mai mult de patru porţii de peşte gras pe săptămână, iar fetele nu mai mult de două porţii pe săptămână”.
“Atunci când primim sfaturi contradictorii, poate fi dificil să ştim cum este mai bine să procedăm”, remarcă Dr. Caroline Taylor, profesor asociat în nutriţie la Universitatea din Bristol. “Studiile noastre anterioare au arătat că consumul de peşte în perioada sarcinii poate avea un efect pozitiv asupra dezvoltării copilului. Acest lucru a fost observat şi în ţările în care se consumă mai mult peşte decât aici (în Anglia), aşa că încurajarea consumului de peşte este probabil să aibă un efect pozitiv asupra dezvoltării copilului. Concluziile noastre care corelează consumul de peşte de către copii cu cea mai bună dezvoltare comportamentală sunt clare şi recomandăm cu putere consumul a cel puţin două porţii de peşte pe săptămână, în conformitate cu recomandările NHS”, a precizat ea.
“Sperăm că acest studiu îi va ajuta pe părinţi să le asigure copiilor lor cel mai bun start în viaţă”, a adăugat ea.
Cercetătorii au folosit date din cadrul studiului “Children of the 90s” (copiii anilor ’90), un studiu pe termen lung ce a urmărit familiile pe măsură ce copiii creşteau în vârstă. Acest studiu a primit recent fonduri suplimentare în valoare de 5,2 milioane de lire sterline pentru a continua să monitorizeze familii din sud-vestul Angliei. Acest studiu a fost demarat la începutul anilor 1990 şi datele adunate în cadrul său au contribuit la mii de noi studii.
