foto: freepik.com
Una tradițiile care încă se păstreză puternic în Italia o reprezintă conservele de roșii făcute în casă. Cea mai simplă: se separă roșiile, se fierb și se transferă în sticle, doar cu sare. Însă sunt și alte conserve foarte practicate pentru să se dovedesc de mare ajutor iarna. Una dintre ele, sosul simplu de roșii gata de pus peste paste.
Cu premiza că fiecare familie are obiceiurile ei și în general fiecare urmează o rețetă și o metodă proprii, există câteva mari principii în general respectate:
- se folosesc roșii bine coapte și sănătoase, fără pete
- se adaugă o minimă parte aromatică de ceapă și, după gust, usturoi
- se adaugă circa 2% sare raportat la cantitatea de suc de roșii înainte de fierbere
- se adaugă 1-2-3% zahăr, când se termină de fiert
- când se toarnă în borcane se adaugă deasupra câteva frunze de busuioc și se completează cu puțin ulei
- uneori, se adaugă puțin ulei direct în oală, la final
O rețetă de sos de roșii la borcan gata de consum
Am adaptat o rețetă tradițională care respectă toate reguli care sunt un fel de lege nescrisă, propusă de bloggerița cea mai populară și care vinde cele mai multe cărți, Benedetta Rossi.
Ingrediente
Cele de mai jos corespund unei cantități de 3kg de roșii, se transformă în funcție de câte avem disponibile, cumpărate sau din grădină.
3 kg roșii bine coapte, ideal din soiuri care conțin mai puțină apă
1 ceapă
1 cățel de usturoi
sare circa 50 g
zahăr circa 10-15 g
ulei de măsline, sau ulei obișnuit de floarea soarelui
frunze de busuioc
Procedeu
Odată spălate și curățate roșiile, ceapa și usturoiul, se taie grosolan și se transferă într-o oală să fiarbă. La fel, și o parte din frunzele de busuioc pe care le avem la dispoziție, le spălăm cu atenție, pentru că sunt fragile, și le adăugăm în oală.
Se fierbe circa jumătate de oră la foc mic, până legumele se înmoaie bine.
Unii folosesc usturoiul și busuiocul înfipte pe un bețișor de bambus ca să le poată elimina ulterior, dar asta ține de gust.
Odată fierte, se trec prin mașina de separat roșii. Sucul rezultat se transferă din nou în aceeași oală. Se continuă încă circa jumătate de oră, la foc mic, amestecând.
Pe final, se adaugă zahărul și puțin ulei direct în oală. În privința uleiului, se poate și direct în sticlă, după ce adăugăm câte o frunză de busuoic deasupra la fiecare.
Dacă lucrăm foarte repede și acoperim foarte bine borcanele să rămână la temperatura de circa 100 de grade mai mult timp, sosul se sterilizează automat. Dacă nu, trebuie pasteurizat la baig marie măcar 20 de minute.
În general conservele care conțin un produs acid nu riscă să dezvolte bolulină sau alte infecții riscante dar precauția și respectarea strită a criteriilor sterilizării este obbligatorie.
Acest sos de roșii la borcan se poate adăuga peste paste așa cum e dar se poate și folosi pentru a prepara mai departe un sos cu carne tip ragù sau la orice alt preparat.
Fiecare familie face minim 100 de borcane
În anii reconstrucției postbelice prepararea conservelor de roșii era un ritual colectiv și se practica de multe ori în grup, pentru că fiecare familie făcea sute de borcane. Obiectivul era să ajungă până când ar fi urmat să se coacă roșiile în anul următor, dat fiind că se consumau practic în fiecare zi.
Astăzi, tradiția este mult atenuată dar încă sunt zone, mai ales în sud, unde se păstrează. Chiar dacă nu toți oamenii produc singuri roșii în grădină și trebuie să cumpere, majoritatea fac, oricu, suc de roșii sau alte conserve.
În medie, din observațiile directe, fiecare familie calculează o medie de un borcan pe zi până dă primăvara. De regulă toată lumea încearcă să treacă măcar de pragul psihologic de 100 de borcane dar mulți depășesc cu mult această limită. Pe considerentul că rezistă mult timp și nu se pune niciodată problema că ar putea fi prea mult.
