foto: gazzettadelgusto.it
Nu are nicio legătură cu portocalele, așa cum ar putea sugera numele, ci cu culoare lor intensă. Vinurile de tip orange wine încep să se profileze în ultima vreme ca o nouă tendință, în dinamica extrem de schimbătoare a pieței vinurilor. Sunt vinuri albe produse folosind tehnica vinurilor roșii.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Strugurii albi sunt lăsați la macerat cu tot cu coaja și uneori și cu ciorchinii, timp de mai multe zile, săptămâni sau chiar luni. În mod obișnuit, vinurile albe se produc fără coji, mustul fiind separat imediat.
Rezultatul este o culoare cu nuanțe de chihlimbar sau portocalii, cu atât mai intensă cu cât macerarea e mai lungă. În plus, au un profil aromatic complex, care îmbină prospețimea vinurilor albe cu structura și taninurile mai apropiate de cele roșii. Aromele pot varia de la cele care amintesc de nuci și alune până la miere, ierburi și condimente, care pot merge până la note de pământ, chiar.
Totuși, după cum scot în evidență unii experți de sector, nu sunt întotdeauna pe placul consumatorilor și nici nu pot fi produse de oricine. Dacă rezultatul nu este de calitate, aceste vinuri tind să semene între ele și să fie lipsite de personalitate.
Una dintre metodele predilecte este chiar maturarea în amfore de lut, ceea ce le conferă șansa de a se matura în condiții optime, așa cum se întâmpla la origini. Se servesc, la modul ideal, la 16-18 grade Celsius, dar unii le preferă mai reci.
Originea, în Georgia caucaziană, cu 5 milenii în urmă
Nu este deloc un produs nou, conform istoricilor alimentației, originea lor este situată în Georgia caucaziană acum peste 5.000 de ani, unde se foloseau mari amfore de teracotă (qvevri) îngropate. Revenirea lor se datorează astăzi contextului noilor tendințe legate de vinurile naturale și artizanale (mai prezente în Italia, Slovenia, Austria, Franța și California), adesea cu fermentații spontane și intervenții minime apoi în cramă.
Au fost readuse în actualitate de doi pionieri ai industriei de vinuri din zona de nord a Italiei dinspre granița cu Slovenia, în anii ’90.
Unul dintre ei, Josko Gravner (Collio, regiunea Friuli Venezia Giulia) a început să folosească amfore georgiene și macerări îndelungate cu tot cu coajă pentru vinurile sale albe, devenind un punct de referință la nivel internațional.
Un altul din aceeași zonă, Stanko Radikon (Oslavia, Friuli), a abandonat vinificațiile convenționale pentru a redescoperi macerările extreme și o abordare naturală a producției. Ulterior, alți producători sloveni din zona de frontieră au preluat și ei metoda și astfel acest stil de vinificație natural, vechi de mii de ani, a revenit în actualitate.
