Captura foto: Cum să hrănești un dictator. Ed. Oberon
Despre dictatori s-au spus și scris multe. Câte sunt adevărate și câte povești înflorite de imaginația celor care îi urau, poate nu vom ști niciodată. Dar în ce privește preferințele culinare, bucătarii și servitorii lor personali au avut destule de relatat. Din amintirile lor s-au scris cărți și numeroase articole. Iată câteva despre cei mai temuți tirani.
Witold Szablowski – „Cum să hrănești un dictator”
Ce meniu savura Pol Pot în timp ce două milioane de cambodgieni mureau de foame? Idi Amin chiar a mâncat carne umană? Și de ce era Fidel Castro obsedat de o vacă de lapte?
Cartea lui Witold Szablowski este un periplu pe patru continente. De la ruinele Irakului până în savanele Keniei, autorul dialogheză cu bucătarii personali a cinci dictatori cunoscuți pentru că și-au oprimat și masacrat proprii cetățeni: Saddam Hussein, din Irak, Idi Amin, din Uganda, Enver Hoxha, din Albania, Fidel Castro, din Cuba și Pol Pot, din Cambodgia.
Acești bucătari povestesc despre supă dulce-acrișoară, pilaf de carne de capră, sticle de rom și jocuri de Gin rummy. Volumul este în sine un fel de mâncare delicios de citit și foarte serios în același timp. Cum să hrănești un dictator oferă o perspectivă, tăiată cu lama unui cuțit de bucătărie, asupra vieții în tiranie.
Victoria Clark, Melissa Scott – „Banchetul dictatorilor. Mâncărurile preferate ale tiranilor secolului XX”
Cei mai răi dictatori ai secolului XX sunt puși sub lupa culinară într-un volum colectiv.
Cine ar fi crezut că vegetarianul Adolf Hitler devora porumbei umpluți cu limbă și ficat? Sau că Mussolini adora cel mai mult usturoiul crud. Cine ar fi ghicit că austerul Hastings Banda din Malawi purta viermi crocanți prăjiți în buzunarele pantalonilor sau că Idi Amin din Uganda, suspect de canibalism, consuma patruzeci de portocale pe zi? Despre comunistul Fidel Castro se spune că îi învăța pe oameni cum să prepare homar la grătar. Iar despre Pol Pot că cina tocană de cobră. O fi adevărat? Banchetul dictatorilor are răspunsuri la toate aceste întrebări.
Franz-Olivier Giesbert – „Bucătăreasa lui Himmler”
Rețete nu găsești în carte, doar istoria unei armence care printr-un concurs de împrejurări a ajuns bucătăreasa lui Himmler. Este o poveste tristă, despre viața trăită lângă un tiran suferind de stomac, căruia nimic nu i se părea suficient de bun. O existență în teroare, câteodată sub amenințarea pistolului și care lasă cititorului doar un gust amar. Rețete nu găsești în carte, iar după ce ai terminat-o numai chef de gătit și mâncat nu ai.
Maria Dobrescu – „La curtea lui Ceaușescu. Dezvăluirile Suzanei Andreiaș despre viața de familie a cuplului prezidențial”
Femeia în casă de la vilele dictatorului român povestește cum era viața cu cuplul prezidențial și copiii acestora. Elena nu gătea niciodată, Ceaușescu își făcea singur omletă cu ceapă verde. Zoia punea murături, iar Nicu dădea petreceri. Mâncarea o primeau de la gospodăria de partid. De Paște cerea cozonaci și ouă roșii, iar la Crăciun sarmale. Nu le plăcea mâncarea ”de fițe” deși aveau acces la absolut orice. Mâncau preparate românești în general. Dar petreceau și aveau o viață frumoasă. Cum trăiau restul românilor în acei ani, cei mai în vârstă își amintesc, iar cei tineri nici nu își pot imagina.
Pentru a afla ce mănâncă și dictatorii contemporani, citește și Masa dictatorilor.
