foto G4Food
Piața Victoriei este departe de Centrul vechi al Bucureștiului, plin de restaurante și baruri, dar este în sine un centru al Capitalei, cel administrativ. Sediul Guvernului României se află pe latura estică a pieței.
Accesul vizitatorilor este facil, Piața Victoriei fiind și un nod important al metroului bucureștean. Ar avea și motive să ajungă până aici? Zic că da: nu ar fi puțin lucru să vadă pe viu sediul unui guvern național, dar, pe lângă acest obiectiv, mai sunt desigur și altele, mult mai atractive. De pildă, cele două muzee situate pe latura nordică: Muzeul Țăranului Român și Muzeul de Geologie. În vecinătate se află Parcul Kiseleff, vast și liniștit, și, mai departe, o zonă de vile interbelice, de o parte și de alta a Bulevardului Aviatorilor.
După atâta mers sigur simți nevoia să te așezi la o masă și să mănânci. De subliniat totuși că nu atât turiștii formează grosul clientelei unităților HoReCa din zonă, cât angajații firmelor care își au birourile în câteva clădiri, unele moderne, din beton și sticlă, cum este American House, în locul de confluență al Șoselei Nicolae Titulescu, cu piața propriu-zisă.
De fapt, aici se află concentrate cele mai multe restaurante, pe latura vestică a pieței. Este polul gastronomic al Pieței Victoriei, spre care se îndreaptă și corporatiștii, și turiștii, deopotrivă.
Zona corporatistă/America House
La Ciorbărie nu se află la parterul clădirii American House, ci în apropiere, dincolo de intersecția cu strada Dr. Felix, dar este în raza de acțiune a clientelei din renumita office building. Oferta include câteva feluri de ciorbe, de la cele neaoșe ( Gulaș, Ciorbă de burtă, Ciorbă cu fasole ) la unele mai rare sau de-a dreptul exotice: Soleanca și Tom Yam, aceasta din urmă fiind o denumire care acoperă mai multe supe thailandeze fierbinți și iuți. Prețurile pornesc de la 22 de lei și ajung la 33 de lei.
La Submarine, burgeri pe alese: de la cel original pur și simplu, cu carne de vită locală ( 44 de lei ) la cel original vegan, cu chiftea cu legume pe bază de linte ( single 36 de lei/double 44 de lei ). Sigur burgerii conțin salată Iceberg, cașcaval, brânzeturi, castraveți murați.
La Gram Bistro, lipit de Submarine, poți servi micul dejun, de pildă o omletă natur din trei ouă, alături de mix salată și pâine artizanală cu maia, 25 de lei. Vrei la prânz un Tomahawk de porc cu piure de cartofi cu pastă de trufe și sos brun spaniol? Mâncarea se află în meniu, pentru 51 de lei.
McDonalds este o lume culinară în sine, coerentă și ordonată: burgeri, aripioare de pui prăjite, prăjituri, cafea. E fieful celor tineri și foarte tineri, ademeniți, de pildă, de un McPuișor. Eu intru aici, de obicei, pentru o cafea mare Americano. La nevoie, mai cer și trei gogoșele McPops.
La Noodles, vin și clienții, dar și curierii de mâncare ( Glovo, Bolt ), cu cutiile în spinare, dovadă că pastele de aici călătoresc prin oraș până să ajungă pe masa consumatorilor. Sunt, ocazional, un client Noodle și iau, aproape invariabil, noodle de grâu cu vită, plus câțiva creveți.
La Starbucks oferta îmbietoare este marcată chiar pe geam: ”Băuturile pumpkin spice întâlnesc spuma rece”. În plus: lapte din migdale, din cocos, soia și ovăz.
Vis-a-vis, se află Bob Coffe Bar, cu băuturi vegane din gama Blue Gee, cu tot felul de ingrediente: ghimbir, alge, spirulină, matcha, inulină, zahăr de cocos, cuișoare, amestec de condimente, etc.
De aici, după câțiva pași, se deschide spațiul propriu zis al Pieței Victoriei, un loc marginal odinioară, dar ajuns în prezent un spațiu al protestelor civice, o emblemă a democrației românești.
Trecut și prezent
Piața Victoriei s-a transformat puternic în ultimele două sute de ani. Aici a fost o periferie a orașului, acum este un centru administrativ.
”Pe la începutul secolului al XIX-lea, încă era aici un loc păduros și înierbat, în mijlocul căruia domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni, cel care umbla într-o caleașcă trasă de cerbi, ridicase, în 1789, Mânăstirea Izvorul Tămăduirii, care ființează și în zilele noastre, pe strada Monetăriei. Prin preajmă, funcționa o moară de vânt, iar din porunca lui Mavrogheni, se înfiripase și un târg de vite, care se ținea în fiecare joi, având ca exemplu „Târgul de Afară”, faimosul Obor din partea de est a Bucureștiului. Dinspre sud, dinspre oraș, ajungea până aici capătul Podului Mogoșoaiei, deschis mai dinainte cu aproape un veac, de voievodul Constantin Brâncoveanu, ca să aibă acces mai ușor spre palatul său de la Mogoșoaia. Îi spunea pod, fiindcă drumul fusese podit cu trunchiuri din stejar secționate longitudinal. (După izbânda armatei române în Războiul de Independență din 1877, drumul a fost rebotezat Calea Victoriei.) Prin apropiere se afla și Bariera Filantropia, dincolo de care se întindea Mahalaua Dracului. Spre răsărit de actuala Piață a Victoriei, unde au fost construite mai târziu, în secolul XX, cartiere rezidențiale, erau zone dubioase și chiar periculoase, unde nici poliția nu prea îndrăznea să pătrundă. Locul acesta era, așadar, amplasat între lumi diferite: spre sud, Bucureștiul care începea să respire ca un oraș european, spre nord, o mânăstire și moșii împădurite, ale unor boieri faimoși, cum au fost Câmpinenii, iar spre apus, dar mai cu seamă spre răsărit, teritorii rău famate, care inspirau teamă locuitorilor pașnici” notează publicația Formula AS într-un articol dedicat Pieței Victoriei.
Protestele civice de acum șapte ani au făcut din Piața Victoriei o emblemă a civismului românesc.
”…în 2017, chiar în februarie, piața a fost scena celor mai mari proteste civice din istoria post-decembristă a României. Șuvoaie uriașe de bucureșteni s-au revărsat aici prin toate bulevardele, ca să-și exprime revolta față de tertipurile folosite de noua putere politică, pentru a salva pielea unor lideri care aveau probleme cu Justiția. Imaginea aeriană, cu piața luminată în noapte de telefoanele celor câteva sute de mii, poate chiar un milion de protestatari, a făcut înconjurul lumii. Piața Victoriei a devenit noul simbol al civismului românesc. În anul următor, în august 2018, piața s-a umplut din nou de protestatari, participanți la ceea ce s-a numit atunci „mitingul Diasporei”. Din nefericire, intervenția forțelor de ordine a fost brutală, chiar sălbatică pe alocuri. Bătrâni, copii și femei, oameni lipsiți de apărare, au fost atacați cu gaze și loviți cu bastoanele, până au căzut la pământ. De la mineriadele din anii 90, bucureștenii nu au mai cunoscut represalii atât de barbare. Măcar atunci au lovit minerii, dar în august 2018, au lovit angajații unor instituții ale statului român, al căror rol este să-i apere pe cetățenii pașnici, fiindcă cei mai mulți dintre ei așa au fost, oameni pașnici, veniți să strige, nu să atace guvernul. Dacă au fost și protestatari agresivi, unii dintre ei (cei care au furat pistolul unei jandarmerițe) au fost deja condamnați, dar sutele de cetățeni bătuți, care au depus plângere la Parchet, încă așteaptă să li se facă dreptate. Deocamdată, dosarele sunt plimbate de la o instituție la alta. Consolator rămâne, însă, faptul că liderii politici de atunci, cei mai mulți dintre ei, au părăsit scena politică. Au ajuns la pușcărie sau în anonimat și irelevanță. Protestele din 2017 și 2018 au transformat acest loc urban arid într-o platformă vie a Bucureștiului. Piața Victoriei a încetat să fie doar un perimetru pe harta orașului: este de acum un loc bine marcat în memoria civică a Capitalei”, găsim menționat în aceeași sursă.
Covrigi și prăjituri
Trec peste pasaj și ajung pe latura cealaltă, unde oferta culinară nu mai este așa bogată ca la parterul American House. Se schimbă și registrul culinar, basculează spre tradițional, dacă trag mai mult de limitele semantice ale acestui termen oricum abuzat în aceste timpuri.
Iată simigeria Luca, unde mai mereu sunt așezați la coadă câțiva clienți. Covrigii, plăcintele, ștrudelele țin de foame în timpul incursiunilor prin oraș sau chiar la birou.
În apropiere, Springtime, un brand aș spune veteran în HoReCa bucureșteană. Pe lângă diverse sortimente de pizza, clienții se pot nărăvi și la supe/ciorbe și alte mâncăruri gătite. Meniul zile: 27 de lei, cu Piept de Pui Grill, Piure de cartofi și Salată de varză cu mărar. Vrei și o ciorbă de legume și chiflă? Mai plătești 7 lei.
La The Coffee Shop ”oricine merită o cafea bună cadou la un sandwich cumpărat”.
La Zoomserie e cu prăjituri, cu torturi, cu fursecuri și cu sorbet.
La fel și la Angeline Cake Boutique, cofetărie situată pe Dr. Felix. Prezentarea este inovativă: panouri ca filele unei cărți deschise te îmbie din stradă nu numai să deguști o prăjitură dar și să faci simultan ”o călătorie dulce în jurul lumii”, fiindcă prăjiturile au și acestea povestea lor. În interior, descoperi priveliștea îmbietoare a unor Coffe Rol și Merengue Roll, 27 de lei ambele.
Mai departe un pic de zona acesta de la confluența Șoselei Nicolae Titulescu cu Piața Victorie se află câteva restaurante frecventate de corporatiști, din care remarc Cantina 1987 ( pe str. Doctor Felix ). De semnalat și restaurantul La Mama, situat în spatele Muzeului Țăranului Român, pe strada Monetăriei.
În Piața Victoriei nu numai că nu mori de foame ( asta s-ar fi putut întâmpla în timpul regimului comunist, când era penurie de alimente ), dar ai ocazia să îți satisfaci multe pofte culinare, ținând cont de diversitatea ofertei, și să dai șansa papilelor gustative să trăiască o mică sărbătoare.
Dacă ești turist, nu te speria de protestele pe care s-ar putea să le descoperi în piață. Sunt pașnice și, de regulă, foarte specializate. Civismul românesc stradal de largă acoperire se află deocamdată în pauză.
